N-aș fi crezut niciodată că se va ajunge aici, ca Europa Liberă să dea în judecată Guvernul Statelor Unite. Fiindcă se spun diverse lucruri, unele inexacte, despre Vocea Americii și Radio Europa Liberă (REL), m-am dus la sursă, adică la directoarea departamentului românesc al Radio Europa Liberă. Am intervievat-o pe Elena Tănase despre conflictul dintre administrația Trump și REL, conflict ajuns la tribunal.
Cristian Teodorescu: În februarie, Elon Musk, spunea că Vocea Americii și Radio Europa Liberă trebuie desființate, fiindcă Europa e liberă, iar redacțiile lor ar fi alcătuite din „nebuni de stînga radicală“. De unde i-au venit concluziile astea?
Elena Tănase: Înființată în 1947, Europa Liberă este de mult timp o organizație non-profit, independentă editorial, cu o istorie fabuloasă în vremea Războiului Rece dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. De la începutul anilor 2000, Radio Europa Liberă are sediul la Praga și are o activitate prezentă, multimedia, nu numai radio, cel puțin la fel de remarcabilă. Europa Liberă ediția 2025 înseamnă 23 de redacții în 27 de limbi. I-aș menționa în primul rînd colegii noștri jurnaliști ruși, bieloruși, iranieni și afgani, oameni care înfruntă literalmente unele dintre cele mai represive sisteme politice din lume. În acest moment, patru jurnaliști de la Europa Liberă se află în închisoare din simplul motiv că și-au făcut meseria, acuzațiile la adresa lor sînt inventate, nu au nici o legătură cu realitatea. Ei sînt prizonieri de conștiință, deținuți politici.
C.T.: E. Musk. omul lui Trump, pare să nu fie la curent cu ceea ce se întîmplă redacției ucrainene a Europei Libere.
E.T.: Colegii mei din redacția ucrainiană sînt oameni aflați la propriu sub bombardamente, ca să nu mai vorbesc despre cei care relatează de pe linia frontului. Imaginați-vă că vreme de doi ani, la întîlnirile săptămînale ale European Region, discutam cu colegii directori și coordonatori de la Budapesta, Sofia, Belgrad, iar Ucraina era reprezentată de producătorul general, Vera Girici, o minune de om. Pînă cînd Ucraina n-a mai fost reprezentată de Vera noastră. Vera noastră a fost ucisă de un bombardament rusesc asupra Kievului.
C.T.: Nici redacțiile REL din Kazahstan și Georgia n-o duc bine, din cauza presiunilor Rusiei.
E.T.: Pot să vorbesc ore despre colegii noștri din Kazahstan sau din Georgia, am fost la Tbilisi în 2023 – Georgia e vecina României de peste Marea Neagră, te simți ca acasă acolo, dar georgienii sînt supuși unor mari presiuni din partea Rusiei, rezistența și lupta lor pentru libertate e tulburător de puternică. Privindu-i pe ei, românii ar putea să înțeleagă cît de norocoși sînt că fac parte din Alianța Nord-Atlantică și din Uniunea Europenă. Iar dacă mergem și mai la est, ce să spui mai întîi? Iată o întîmplare de acum cîțiva ani: la unul din training-urile de la Praga, am remarcat o foarte tînără jurnalistă de la Europa Liberă, cred că din Caucazul de Nord, avea observații foarte ascuțite, extrem de pertinente profesional. La întîlnirea de „la revedere“ cu șefii corporației, a întrebat în ce măsură ea și colegii ei vor avea sprijinul departamentului juridic în cazul unor percheziții la redacție și rețineri/arestări în rîndul reporterilor RFE/RL. Sigur că răspunsul a fost „da“.
C.T.: Procese are și redacția voastră din București. Pe vremea mea, premierul Năstase și senatorul Adrian Păunescu se mulțumeau cu amenințări și reclamații la managementul american.
E.T.: Mi-a rămas însă în minte că în timp ce eu, director al Serviciului românesc al Europei Libere, care trăiesc într-o țară NATO, sînt nevoită să răspund la tot felul de amenințări cu procese în Justiție în baza unor acuzații neîntemeiate de calomnie, sau să mă sfătuiesc cu avocații în cazul unor procese (am cîștigat procesul de doi ani și jumătate cu fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader), colegii noștri din alte țări se trezesc în fiecare zi sub riscul că aceea ar putea fi ziua în care vor deveni deținuți politici. În România și cred că în Occident, în general, libertatea e privită ca un bun comun, la îndemînă și imposibil de pierdut. Ne-am obișnuit că libertatea vine de la sine. Nu vine de la sine. Libertatea se apără și se cîștigă în fiecare zi, inclusiv în Statele Unite, inclusiv în Europa occidentală, inclusiv în România sau în Ungaria, sau în Serbia. Oriunde.
C.T.: Ce ar trebui să știe administrația Trump și Occidentul, în general, despre ceea ce e azi Europa Liberă?
E.T.: Europa Liberă este realmente culoarul financiar și profesional/jurnalistic prin care America, patria libertății, oferă șansa unor națiuni mai puțin norocoase să vorbească liber. Fostul șef al Știrilor Europa Liberă din anii ’80, Liviu Tofan, a scris o carte de memorii pe care a numit-o, citînd un ascultător Ne-au ținut în viață. Este ceea ce a făcut Europa Liberă în vremea comunismului pentru România și ceea ce face azi pentru alte țări aflate sub regimuri autoritariste, dar și pentru democrații fragile, cum este democrația de la București. Ceea ce face America pentru libertatea altor națiuni e un act de mare noblețe. Dar este și o foarte eficientă politică de promovare a valorilor americane, începînd cu cea mai importantă, libertatea: de exprimare, de asociere, a inițiativelor economice etc. Radio Europa Liberă este o adevărată bijuterie în materie de softpower american.
C.T.: Cum stă REL cu cheltuielile și cu audiența?
E.T.: Financiar vorbind, o rețea de 23 de redacții, în 27 de limbi și sute de milioane de pageviews pe lună pe site-uri și paginile de social media, cu un Radio Europa Liberă Ucraina ascultat de zece milioane de oameni pe săptămînă și cheltuieli de sub 150 de milioane de dolari anual înseamnă a very good value for money. Biroul de la București / Serviciul românesc al Europa Liberă funcționează ca un ceasornic, nu e nimic în plus în funcționarea sa cu mai puțin de douăzeci de jurnaliști. Platforma multimedia care este astăzi Europa Liberă România – nu (mai) sîntem Radio din 2008 – are 17 milioane de pageviews anual și o creștere constantă. Sigur că prioritățile editoriale românești sînt acute și ne-am dori să fim mai mulți. Dar cred că ne-am organizat astfel încît să acoperim esențialul și să devenim influenți mediatic.
C.T.: Ce are președintele Trump contra Europei Libere, pe care n-o poate desființa, dar o șicanează?
E.T.: Mă îndoiesc că președintele Trump are ceva cu Europa Liberă. Președintele Trump vrea reduceri drastice de costuri și este ceea ce se întîmplă. Pe de altă parte însă, Europa Liberă nu este despre bani. Europa Liberă este despre numele bun al Americii în această parte de lume. Și nu este despre bani deoarece, pe 14 martie 2025, Congresul a aprobat bugetul defalcat pentru administrația de la Washington, a aprobat inclusiv alocarea bugetară pentru Europa Liberă care funcționează ca entitate autonomă, sub patronajul Congresului. Aprobarea bugetului federal trebuie făcută de Congres, conform Constituției, și de e amintit că nouă senatori democrați, deci din opoziție, plus un independent, au votat bugetul republican, tocmai ca să evite ca instituțiile americane să nu cumva să intre în încetare de plăți. În după-amiaza zilei de 14 martie, Europa Liberă avea practic undă verde pentru bugetul ei pe 2025. Problema a apărut peste cîteva ore. În baza unui ordin executiv semnat de președintele Trump, potrivit căruia activitatea a șapte agenții guvernamentale trebuie redusă la minimum statutar, o persoană cu rol de interimar aflată acum în fruntea Agenției Statelor Unite pentru Media Globale (USAGM) a anunțat conducerea Europei Libere, fără nici un fel de preaviz, că denunță acordul de finanțare dintre USAGM și Europa Liberă. Cu alte cuvinte, deși banii au fost alocați de Congres, agenția guvernamentală care este vehiculul obișnuit prin care sînt oferite RFE/RL fondurile necesare, a refuzat să își îndeplinească această atribuție legală. Fluxurile financiare s-au oprit. Este motivul pentru care în termen de 48 de ore de la anularea ilegală, spun avocații noștri, a acordului de finanțare, Europa Liberă a dat în judecată USAGM, cerînd ca instituția să respecte Constituția SUA, adică alocarea financiară votată de Congres (Camera Reprezentanților și Senat), și să respecte legile, adică circuitul fondurilor aprobate de Congres, dar livrate destinatarilor de către Guvern/administrația de la Casa Albă.
994 de vizualizări
