Dacă alegerea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române s-ar face după tipicul de la Vatican, atunci – avînd în vedere că Preafericiții noștri, în ultimii vreo șaizeci de ani, au dat Cezarului ce-i al Cezarului cu asupra de măsură – pe hornul Patriarhiei ar trebui să iasă – Doamne, iartă-mă – numai fum roșu.
* * *
Am două nepoate colaterale care, de cînd s-au angajat la reprezentanța Coca-Cola din România, vorbesc o limbă ceva de speriat, un soi de romgleză din care cu greu eu, cel puțin, pricep ceva. M-am și gîndit oare ce-ar fi dacă într-o seară aș intra în dormitorul Șăfului de la Vila Lac 2 și-aș zice: „Boss, nu ne-am mai relaționat de trei fucking săptămîni. Păi, la capabilitățile mele, dacă nu asesez with you, să știți că de mîine mă focusez cu cine s-o fucking nimeri, că altfel mă cascadez dracului!”. La ce engleză de Anvers știe el, cred că n-o să priceapă nimic.Fuck!
* * *
Mie dintotdeauna mi-au plăcut citatele: și-acuma citez, mai rar, dar cînd eram mai mică, citam mereu, umpleam caiet după caiet din diverși autori care-mi plăceau: Vlahuță, Labiș, Dostoievski, Laurențiu Fulga, Topîrceanu, Esenin (în traducerea lui Lesnea), Faulkner, Sergiu Nicolaescu. Unul nu mai e în viață.
* * *
Înaintea alegerilor din PDL, tiza mea, Elena Udrea, e tot mai copilăroasă: ieri i-a ieșit un dinte.
(va urma)
