Gata, TVR e pe drumul cel bun: au fost concediați câteva sute de angajați, iar instituția merge acum ca pe roate, pregătindu-se să-l lanseze în muzica internațională pe Robert Turcescu. Sau nu. Adică da, se pregătește să-l lanseze pe Robert Turcescu în muzică, așa cum a făcut cu mulți alți afoni, dar nu, nu merge ca pe roate.
Dacă ar fi mers ca pe roate, n-am mai fi găsit zilele astea pe SEAP intenția TVR, măiastru condusă de către Claudiu Elwis Săftoiu, de a contracta un nou împrumut, în valoare de 90.500.000, pentru a finanța activitatea curentă a instituției. Creditul ar urma să fie împărțit în trei loturi: o linie de credit de 14.000.000 de lei, un împrumut la termen în valoare de 34.500.000 de lei și un alt împrumut la termen, în valoare de 42.000.000 de lei. Cu tot cu dobânzi, comisioane și alte alea, TVR va avea de rambursat în cinci ani nu mai puțin de 129.500.000 de lei, adică 30.116.000 de euro.
Mai mult ca sigur, banii vor fi folosiți în mod judicios de către conducerea instituției, fiind achitate salariile consilierilor și ale cazurilor sociale precum Corina Dănilă. Tot din banii ăștia vor fi achitate costurile restante ale celor trei revelioane diferite filmate de către televiziunea de stat și se vor băga, ca de obicei, sume importante în preselecțiile, selecțiile și participarea României la Eurovision, un program pentru bunicuțe, cu priză la public invers proporțională cu sumele investite.
Manager priceput, domnul Săftoiu n-a reușit să vină cu un plan viabil de restructurare a TVR. A închis TVR Info, a închis TVR Cultural, dar a lăsat TVR 3, un canal pe care emisiunea cel mai des difuzată este cea de maxim interes național Vine Clujul pe la noi. Problema nu e că vine Clujul, ci că nu mai și pleacă înapoi, să-și exhibe subproducțiile televizuale pe vreun post sătesc, unde i-ar sta mai bine. Marina Almășan, o altă gaură neagră a televiziunii, pe care n-a reușit s-o umple nici măcar un rege al asfaltului, continuă să facă emisiuni, cum emisiuni lipsite de interes și de orice sens continuă să facă o serie lungă de atârnache, rămași în Televiziune din 1848. Cu viziunea asta inovatoare asupra rolului unei televiziuni publice, să nu ne mirăm că, pentru a-și acoperi împrumuturile din ce în ce mai mari, Elwis va începe să vândă din clădiri. Căci ce-i trebuie TVR studiouri, de exemplu, când poate închiria de la prieteni?
Publicat în Cațavencii, nr. 7(85), 2013
