Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Eminescu și Creangă în zilele noastre

Zoom Eminescu și Creangă în zilele noastre

Eminescu îl anunță pe Creangă că o să lipsească peste week-end din București și-l roagă să treacă pe la el ca să-i hrănească pisica.

– Dar unde mergi, bădie Mihai?

– Mă duc la mare, la Krapeț. La bulgari.

– Știu unde e Krapeț.

– Am vrut să fie clar pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care citesc dialogurile dintre noi.

– Foarte isteț din partea ta, bădie Mihai.

– Bine, atunci. Îți las aici cheile, să-i dai de mâncare Sărmanului Dionis. Eu am tren la șase. Abia aștept să ajung la Krapeț, bădie Ion. Mai am un singur dor, în liniștea serii, să mă lasați să mor la marginea mării. Nu voi sicriu bogat…

– Uau! De-aia vrei tu să pleci la mare? Ca să mori?

– Dar de ce credeai? Pentru distracție? Mă dezamăgești. Tu ai citit ultimul meu volum de versuri? Ai găsit acolo vreo fărâmă de speranță? E despre codru de colo până colo. Crezi că un om care vrea să mai trăiască printre oameni scrie atât de mult despre codru și despre Mircea cel Bătrân?

– Ai dreptate. Trebuia să-mi dau seama.

– Asta e, n-ai ce să faci. E destinul meu de poet romantic.

– Și… cum facem?

– Cum să facem? Mă duc la mare, mor acolo în liniștea serii și ne vedem luni dimineață, la redacția ziarului Timpul. Poți să-mi dai atunci cheia înapoi. Și ai grijă de Sărmanul Dionis, să nu scape pe scări! A mai scăpat o dată și-a trebuit să-mi iau alt motan, căruia i-am pus același nume.

 

Ion Creangă trece peste orice reținere și urcă pe scenă la un open mic de stand-up comedy.

– Bună seara, numele meu este Ion, dar mi se mai spune și Nică. Sunt moldovean, deși probabil că v-ați dat seama după accent. Ați observat vreodată că, atunci când leagă mama o șfară cu motocei la stâlpul hornului, crapă mâțele jucându-se cu ei? Să aplaude cine a observat! N-a observat nimeni? Vă jur că amănuntul ăsta mi-a marcat copilăria. Dacă ar fi să-mi scriu memoriile, clar că l-aș aminti. Care-i faza? De ce crapă mâțele jucându-se cu motoceii? Și ce dracu’ sunt motoceii? Să aplaude cine are un loc de muncă! Bravo, pe mine tocmai m-au concediat. Am fost răspopit, pentru că trăgeam cu pușca după păsări. Nu văd care e problema. N-am omorât nici una. Am vrut, dar n-am reușit.

Spectatorii din sală își pierd răbadarea, încep să se foiască, să fluiere, să huiduie.

– Stați, stați! Trec acum la materialul ăla bun. Ați observat vreodată că nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie? Nici asta nu vă place… Deci cică era odată o babă și-un moșneag. Moșneagul de o sută de ani, baba de nouăzeci…




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale