Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Eminescu și Creangă în zilele noastre

Zoom Eminescu și Creangă în zilele noastre

După proba de română, Eminescu e foarte ofticat că anul ăsta n-a picat la Bac nimic din opera lui. Creangă încearcă să-l consoleze și îi arată partea bună a lucrurilor.

– Lasă, bădie Mihai, măcar nu mai au elevii motive să te urască!

– Cui îi pasă de elevi? De-aia-s poet care se face la școală, ca să mă urască. Dacă voiam să fiu popular, scriam versuri pentru Tzanca Uraganul.

– Tzanca cine?

– Nu contează.

Eminescu face o pauză și trage adânc aer în piept.

– Uau, nu-mi vine să cred! Nici măcar „Somnoroase păsărele“ n-au dat. Nici măcar versurile alea cu „tu ești Mircea da-mpărate“ din „Scrisoarea III“. Și doar aveau de unde alege. Am scris mii de poeme. Am și publicistică, și proză fanstastică, și basme populare pe care le-am cules cu mâna mea.

– Băi, bădie, pe bune, potolește-te! Nu mai pune la suflet, încearcă să uiți! Uite, poate pleci două zile cu Veronica într-un codru mișto.

Eminescu se uită spre Creangă cu o privire de cățel rănit, iar apoi izbucnește într-un plâns necontrolat.

– Puteau să dea la Bac măcar o poezie despre codru, spune Eminescu printre lacrimi.

– Bădie, hai în oraș, să mai uiți de necazuri. S-au deschis acum și terasele… Hai să bem o bere în Control și să vezi tu cum n-o să-ți mai pese deloc de subiectele de la Bac!

Zis și făcut. Creangă și Eminescu descind pe terasa de la Control, unde, la o masă aflată chiar vizavi de bar, trona Ioan Slavici, cu un trabuc în gură și-o bere craft de import în mâna cu care gesticula larg. În jurul lui, o ceată de elevi care ieșiseră de la Bac îl urmăreau cu gura căscată, atenți să-i prindă fiecare cuvânt.

– Adevărul e că am scris Moarea cu noroc fără să mă gândesc că o să se dea la Bac. Cine s-ar fi așteptat? Eu nu scriu pentru public sau pentru examene. Scriu în primul rând pentru mine, dar mă bucură mereu când comisia de la Bac alege subiecte din opera mea. Pentru că, în fond, asta contează. Cea mai mare recompensă, ca scriitor, e să apari în subiectele de la Bac. Dacă chiar și un singur an nu se dă nimic din tine la Bac, nu te mai poți numi scriitor clasic.

Chiar atunci, Slavici îl zărește cu coada ochiului pe Eminescu, care încerca să-și comande o bere de la bar și să-l ignore pe Slavici.

– Uite, acolo este Eminescu, poetul! le spune Slavici admiratorilor lui. Hei, Eminovici, care mai e treaba? Ce-ai făcut la Bac? Ce-a picat de la tine?

– Băi, Slavici, ia mai vezi-ți de treaba ta! intervine Creangă, ursuz ca un alcoolic trezit din somn.

– Eu doar am întrebat, n-am dat cu parul.

– Vezi să nu dăm noi cu parul.

Eminescu luase berea de la barman și tocmai se scurgea pe lângă pereți către baie, unde avea de gând să se spânzure într-o cabină, deasupra veceului, când un elev de clasa a XII-a intră în curtea clubului Control fluturând subiectele de la fizică.

– Hei, clan, fiți atenți ce chestie ciudată tocmai s-a dat azi la fizică!

– Ha! Cui îi pasă de fizică? răcni Slavici, pufăind din trabuc.

– Nouă, că se pune în media finală de la Bac, îi răspunse prompt un elev.

– Deci la fizică s-a dat să vorbim despre teoria relativității, comentând următoarele versuri: „La steaua care-a răsărit e-o cale-atât de lungă / Că mii de ani i-au trebuit luminii să ne-ajungă“.

 

Creangă se duse atunci glonț la baie și-i dădu vestea excelentă lui Eminescu, care tocmai atunci își potrivea lațul de la funie în jurul gâtului și se pregătea să alunece pe marginea murdară a tronului.

– Bădie Mihai, lasă tot ce faci! Ai picat până urmă la Bac, dar nu la română, ci la fizică!

Cei doi prieteni de prin părțile Moldovei se-ntoarseră pe terasa de la Control, unde Slavici pufăia în continuare din trabuc, dar de data asta puțin cam șucărit că trebuie să împartă gloria cu cineva. Prozatorul dădu însă mâna cu Eminescu și începură a bea împreună, iar la masa lor se așezară și trei revoluționari pașoptiști care tocmai picaseră în subiectul I de la proba de istorie.




1 comentariu

  1. #1

    Ati nimerit-o la fix cu “sa nu dam noi cu parul” . Creanga, care era o matahala cu vreo 10 cm peste media de inaltime a epocii, functiona si .ca “influencer” electoral, fiind prevazut cu un instrument contondent convingator de care nu se prea despartea.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Minoritatea lui Onan

    27 iulie 2021

    LGBT nu mai e ce-a fost. Buchetul erotic al diversității de sex și de gen a ajuns o pădure tropicală în care exploratorii descoperă, fără odihnă, specii noi. LGBT e […]

  • Când au băgat ăștia și prostie în vaccin?

    27 iulie 2021

    Campania publicitară a Guvernului ne spune că vaccinul conține o sumedenie de lucruri. Realmente o sumedenie. Și toate, aproape toate sunt aspiraționale, pentru diverse segmente ale populației. Dar, pentru că […]

  • La vache qui rit

    27 iulie 2021

    Fîntînă cu găleata furată de-un calic la care se închinară-nsetații șapte veacuri, pe miriștea cu părul uscat de borangic, în țara unde parcă nu s-a-ntîmplat nimic, Istoria bolește și nimeni […]

  • Strigături oltenești cu ocazia celei de-a patra descălecări a pandemiei

    20 iulie 2021

    Biată Coană-a Europii stă cu ochii pe colac, suferă de boala popii, ține mila sub capac. Patimă neîntreruptă de COVID și de buget, vino, lady, prin conductă, că te-aștept la […]

  • România ignorantă

    20 iulie 2021

    Modești și neobosiți, acești copii își trăiesc succesul în tăcere. Din mințile lor izvorăște toată frumusețea care lipsește unei țări întregi. Pe medaliile lor, din care s-ar putea clădi un […]