Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Eminescu și Creangă în zilele noastre

Zoom Eminescu și Creangă în zilele noastre

1) Eminescu merge la Electric Castle, unde un echipaj de jandarmi îl percheziționează și găsește asupra lui droguri de mare risc. Poetul le explică, însă, că se face o mare greșeală, pentru că a cumpărat drogurile în condiții legale și pur și simplu le-a uitat în buzunar.

– Cum așa? vrea să știe unul dintre jandarmi.

– Simplu! Am cumpărat drogurile din Blajul anilor 1870, când drogurile erau, teoretic, legale.

– Nu se poate!

– Ba se poate.

– Anii 1870 au fost acum un secol și ceva. Cum ați adus drogurile de acolo în zilele noastre? Ceva nu se leagă.

– Ei, vedeți voi, domnilor jandarmi… La steaua care-a răsărit e-o cale-atât de lungă că mii de ani i-au trebuit luminii să ne-ajungă.

Jandarmii se uită scurt unul la celălalt, iar apoi îl înhață pe Eminescu și-l bagă în dubă.

– Hei, dați-mi drumul, n-am făcut nimic! începe să se zbată poetul.

 

2) Creangă trece pe acasă pe la Eminescu și-l găsește pe poet cu ochii în lacrimi.

– Ce-ai pățit, bădie Mihai? întreabă Creangă.

– Ai văzut ce se-ntâmplă în Grecia? Cel mai bun prieten al meu e la ananghie.

– Ce? Credeam că eu sunt cel mai bun prieten al tău, bădie Mihai.

– OK, al doilea cel mai bun prieten al meu e la ananghie.

– Of… Ce-a pățit Maiorescu?

– Nu, nu, Maiorescu e bine. Dar codrul din Grecia arde fără astâmpăr de zile bune. Mi se rupe sufletul, bădie Ion.

– A, ce? Că arde pădurea? De-aia plângi tu așa?

– Nu văd ce-i de râs.

– Pe bune, e doar o pădure. Oricum soarta lemnului e să fie băgat pe foc. Tu știi câte păduri am ars eu în soba mea de la Humulești?

– Pentru că sunteți niște barbari. În plus, la jivinele din Grecia nu te gândești?

– Serios? Știi vreun animal care trăiește în Grecia? Peștii nu se pun.

– Nu știu, și poate că e mai bine așa. Dacă îi știam, aș fi suferit mai mult pentru ei, încheie Eminescu pe un ton înțelept și apocaliptic.

 

3) Ion Creangă vine foarte mândru la Eminescu, lăudându-se că-n ultimele săptămâni a mâncat numai pepeni.

– Serios? se miră poetul. De ce-ai face asta?

– Pentru că pepenele este un aliment sănătos, care furnizează necesarul zilnic de vitamine.

– Și acum ai venit la mine ca să te lauzi?

– Nu, n-am venit să mă laud. Am intrat la tine ca să folosesc toaleta. N-ai idee ce des îmi vine acum să merg la baie, explică povestitorul, trecând în fugă pe lângă Eminescu și dând buzna la toaletă.

Curând, însă, Creangă avea să renunțe la acest obicei alimentar, după ce Poliția i-a confiscat cuțitul cu care tăia pepeni și cu care povestitorul dădea buzna prin piețe și supermarket-uri atunci când i se făcea foame.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint