Eminescu urmează să se vadă cu Veronica Micle la mall, la o cafea, dar poetul își dă seama că are o problemă.
– Știi, Veronica, eu nu sunt vaccinat, îi spune el la telefon.
– Cum să nu? Doar mi-ai zis astă-iarnă, prin februarie, că mergi să te vaccinezi, odată cu personalul esențial din presă.
– Da, îți amintești bine. M-am programat pentru vaccinare într-o comună de munte din județul Bacău pentru că tocmai acolo am găsit loc liber pe lista de așteptare. Doar că, odată ajuns în acest sat pitoresc de munte, am fost furat de peisajul bucolic și m-am dus în codru să trag un pui de somn.
– Dar, Mihai, era iarnă. Cum să dormi în pădure?
– Doar știi că nu-s friguros.
– Și ce s-a întâmplat?
– Ce să se-ntâmple? M-a furat somnul și m-am trezit abia prin martie. De ce crezi că nu ți-am adus mărțișor anul ăsta?
– Pentru că ești nesimțit. Nici anul trecut nu mi-ai adus, nu mai ții minte?
– A, atunci a fost altceva.
– Ce? Ți-a mâncat câinele toate mărțișoarele pe care le cumpărasei și n-ai mai avut ce să dai?
– Nu. Atunci am fost ținut ostatic de un urs pentru că am scris o poezie despre el în timp ce încerca să hiberneze. A fost groaznic. Am reușit să scap abia atunci când s-a deschis iar Transfăgărășanul și s-a dus să-i întâmpine pe turiști.
