Dacă în urmă cu cîțiva ani, în vremea primului mandat al licuriciului portocaliu, părea că am intrat în epoca post-truth, în care opinia era substituită adevărului, în baza dreptului la opinie și, prin urmare, la „adevărul personal“, acum pare că am intrat într-o epocă post-rațiune, în care adaptabilitatea și capacitatea de a te plia pe o situație, fie ea și o realitate infectă, pare de preferat unei lupte în numele valorilor și principiilor.
Astăzi, mai mult ca oricînd, se vor cerne pleava și scursorile din lumea politică de la noi, așa cum se cern în întreaga Europă și în lume. Acum îi vom vedea, în plină splendoare, pe pișcotarii morali care aleargă după fentă și încearcă să-și găsească un loc în trend, abdicînd complet de la valorile și principiile pe care, cel puțin la nivel declarativ, le asumau.
Fenomenul Georgescu n-are vreo legătură cu modelul Trump, așa cum modelul Trump nu-i este opozabil. Mesia de la Izvorani nu e rupt din vreun registru de forță, ci mai degrabă dintr-o boală psihică. Delirul în care colcăie și își articulează inepțiile e irepetabil, iar pericolul pe care-l reprezintă nu-și are rezolvare într-o soluție de tipul Trump. Asta pentru că Trump, la rîndul lui, nu-i vreun caz care poate fi repetabil în altă parte decît în SUA ori în alte circumstanțe decît cele de acolo. Modelul de putere absolută pe care Trump îl proiectează nu poate fi decît atributul unui președinte al Statelor Unite. Un președinte al României care să urle „România pe primul loc!“, din zece în zece minute, ori care să iasă la TV și să spună că vrea, de exemplu, să cumpere un stat vecin, ori care amenință, știu și eu, Turcia sau Serbia cu tarife, n-ar fi nimic mai mult decît un caraghioslîc, un bufon regional de care s-ar face mișto de la Viena și pînă la Ankara ori Lehliu-Gară.
Prostia unor politicieni de pe la noi, care-și închipuie că modelul Trump e unul ce poate fi aplicat cu succes, ori care cred că trebuie să-i fie îmbrățișate ideile, nu arată decît o gîndire minoră și marginală, o îngustime a minții și o atitudine de slugă perfectă. Trump nu vrea ca lumea să-i adopte ideile și principiile. El vrea ca lumea să i se supună, dar de bunăvoie, dacă se poate, nu care cumva ca istoria să-l țină minte drept dictator.
Idioții utili de pe la noi, care au ratat trenul delirului Georgescu și care, astăzi, vor să urce în vagonul cu boli mentale Trump, nu sînt nimic mai mult decît o imagine în oglindă a dilimanului de la Izvorani. Sînt la fel de periculoși și la fel de nocivi.
E suficient să-l vezi pe Ponta, un puber inadaptat și care, îmbrăcat în haine de golf și pupîndu-și crosa, se privește în oglindă și se vede Trump. E suficient să te uiți la Burduja, cum uită de tot și dă de pămînt cu Green Deal și cu miliardele de euro care ar putea intra în România, gata să ia niște cărbuni între dinți și să declare muie unui viitor sustenabil, doar-doar l-o crede lumea un fel de Trumpy.
E trist cînd singurul lucru pe care clasa noastră politică îl poate opune prostiei Georgescu e hoția tradițională ori, iată, ideea unui Trump de viță dacică, gata să facă brînza great again. E trist că cei cîțiva din PSD și PNL, cei cîțiva din USR și chiar UDMR, care știu și înțeleg importanța principiilor democratice și a valorilor europene, nu sînt în stare să creeze o masă critică. Una care să își înfigă călcîiele în pămînt și să susțină aceste valori și principii, singura alternativă la războiul real din Est, războiul declarativ și economic din Vest, precum și la războiul cu logica și rațiunea autohton, de tip Georgescu.
Răposatul meu unchi l-ar fi catalogat pe Ponta de azi drept luftinspektor. Are și o accepțiune la figurat, nu doar cea inițială