În Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda are un episod despre un romancier realist-socialist pursînge care scria un op despre colectivizare. La un moment dat, personajul principal, țăran, proprietarul unei vaci de care s-a atașat, nu mai știe ce să facă cu ea. Să-și bage vaca la colectivă nu-i prea venea, deși era un țăran „conștient”, care înțelesese necesitățile vremii. Dar nici s-o păstreze știa că n-ar fi putut: nu mergea să intre la colectivă selectiv. Adică și să se înscrie la colectivă, dar și să-și păstreze vaca. De fapt, cel care nu știa cum să procedeze cu vaca era autorul însuși, care, în criză de inspirație, căuta sfaturi de la colegii de breaslă. El era cel care voia să bage vaca la colectivă, dar căuta o motivație plauzibilă pentru țăranul lui.
După ce publicase volumul al doilea din Moromeții, Preda se ducea la întîlniri cu cititorii, unde spunea și că țăranii n-au vrut colectivizarea. La o întîlnire cu studenții de la Filologie din București, scriitorul zice din nou, apăsat, chestia asta, în fața viitorilor profesori. Universitarul care modera întîlnirea se sperie la gîndul că ar fi putut fi acuzat că nu avusese o atitudine principială în această discuție și dă să „nuanțeze” vorbele lui Preda. Le spune studenților că autorul se referea la personajele sale, nu la colectivizare în ansamblu. La care scriitorul îi răspunde că el vorbea despre colectivizare „în ansamblu”, nu despre romanul său. Ca să nu pice de prost în fața studenților, dar și pentru urechile celor care trebuia să relateze mai sus cum decursese întîlnirea, universitarul zice că totuși colectivizarea s-a încheiat cu succes. Preda nu l-a contrazis în privința succesului acestei operațiuni, dar a precizat din nou, aproape iritat, că țăranii n-au vrut să intre în gospodăriile colective. A făcut totuși o concesie: poate doar ăia care n-aveau de nici unele să fi vrut să se facă colectivizarea.
După ce a luat sfîrșit întîlnirea cu studenții, la care au luat parte și alți profesori de la Universitate, nu numai moderatorul de la Filologie, mi-a povestit Ov. S. Crohmălniceanu, lui Preda i-a sărit țandăra. I-a zis moderatorului: dacă dumneata știi mai bine decît mine cum a fost cu colectivizarea, de ce m-ai mai invitat să discut cu studenții despre asta? De ce nu le-ai spus dumneata ce s-a întîmplat, ca să nu te încurc eu cu „opiniile” mele? Universitarul, spăsit: „Maestre Marin Preda, subiectul e delicat și nu putem ști cum va fi privit de forurile superioare”. Preda a izbucnit în rîsul lui behăit: „Cu alte cuvinte, dumneata, monșer, ai vrut să mă aperi la foruri de mine însumi?! Mersi, dar n-aveai de ce. Moromete n-a vrut să-și bage oile la colectivă, că vacă n-avea”. Atunci să-i fi trecut prin cap lui Preda episodul cu vaca din ultimul său roman?
1.851 de vizualizări
