Şeful de la Radio Iaşi, Nicolae Tomescu, lupta, până în ’90, în pădurile din secuime, ca activist UTC, cu pretenţiile iredentiste ale bozgorilor ce voiau să înfulece Ardealul nost’ cel sfânt.
Dovedind că e un comunist de încredere, tovarăşul Tomescu n-a fost uitat de organele de partid şi de stat, aşa că a fost uns vătaf hertzian, ca să fericească audienţa capitalistă cu emisiuni cleioase, pline de realizări măreţe, muzică la cerere şi, desigur, unele critici constructive.
Se pare însă că scaunul de şef şi leafa babană nu i-au ostoit tovarăşului Tomescu nostalgia după vremurile de altădată, aşa că a oftat din greu, şi-a încordat muşchii creierului, s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit personajul principal al unui dosar penal, în care e acuzat că a lovit o subalternă.
Nu e clar dacă respectiva subalternă a vrut să fure Ardealul, iar în capul de Grivei patriotic al lui Tomescu s-a aprins becul lui Pavlov. Ori dacă femeia i-a spus ceva despre securitatea muncii, iar el o fi crezut că e o aluzie la legăturile lui cu Securitatea. Sigur e, însă, altceva: că preşedintele Societăţii Române de Radiodifuziune, Andras Istvan Demeter, e mulţumit de prestaţia subalternului său, Nicolae Tomescu, altfel nu l-ar păstra în funcţie. În fond, ce mare lucru să pocneşti o subalternă, dacă ştii, pe partea ailaltă, să hărţuieşti sexual cum se cuvine un dos de şef?
