Era mai bine pe vremea lui nea Micu’ Titulescu

Cariera de premier a lui Ponta a fost un lung șir de lovituri încasate. Nici nu și-a reglat bine scaunul directorial din biroul de la Palatul Victoria, că a și venit acuzația de plagiat. Poate cel mai clar plagiat pe care vor avea ocazia românii să-l vadă vreodată. Ca evidență, era ca și cum l-ar fi prins Poliția în miez de noapte, la intrarea într-o pădure de lângă București, cu un cadavru în portbagaj. Pe urmă, au venit problemele cu Justiția ale prietenilor, ale rudelor. Chestia cu ofițerul acoperit. Salvarea rușinoasă a lui Șova în Parlament. Începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată. În apărarea lui, Ponta ar putea spune că n-a avut și el măcar o lună de liniște ca premier. Mereu l-au terorizat unii cu clinchet de cătușe sub fereastră.

În tot acest timp, Ponta a fost continuu pe fugă, încercând să găsească drumul firesc de la o eschivă la alta. Ba că plagiatul însemna altceva pe vremea lui, ba că și-a dezamăgit copilul când i-a spus că nu-i spion. Nici nu mai contează. Între timp, vedem acum, de când cu Oprea, presa a devenit brusc tolerantă și cu plagiatele, și cu ofițerii. Eschiva cea mai aberantă politic a fost însă aceea pe care Ponta a făcut-o în cazul Turceni-Rovinari. El a refuzat să demisioneze atunci când a fost trimis în judecată, dând de înțeles că la mijloc ar fi un abuz al DNA-ului, care vrea să schimbe guverne. În primul rând, e neclar de ce-ai mai vrea să fii premier într-o țară în care instituțiile îți pun în cârcă chestii atât de grave. E ca și cum cel mai bun prieten te-ar acuza că i-ai furat telefonul, dar tu spui că nu poți să rupi prietenia cu el, deoarece, în mod sigur, e o înscenare la care apelează ca să scape de tine. Nici nu mai contează cum stau, de fapt, lucrurile. Important e că Ponta nu mai are dreptul să tot invoce normalitatea, deoarece, indiferent dacă e vinovat sau nu, e clar că nu-i nimic normal acolo.

Apoi, premierul pare că nu înțelege logica unui sistem. Dacă a început să te proceseze DNA-ul, asta e, urmezi procedurile până la capăt, făcând toți pașii corespunzători (cum ar fi demisia), indiferent ce crezi tu despre vinovăția ta. În fond, pușcăriile sunt pline de oameni nevinovați. Dacă o să fie achitat, n-are decât să revină în politică. Va fi un adevărat erou pentru toți baronii din teritoriu, dovada vie și cu ochelari că, iată, se poate. În acel moment, Ponta va privi fix către camera din studioul Antenei 3 și, adresându-se poporului, va spune niște vorbe memorabile, de care se va râde mult: ”Vă dați seama că, și cu doctoratul, acuzațiile erau la fel de aberante”.