„Adevărul, dragă Nutzi – mi-a spus azi-noapte președintele, după ce s-a uitat la reportajul de la Antena 3, în care Victor Viorel „The Dottore“ Ponta înscria coș după coș pe lîngă Ghiță Mureșan –, e că cel mai mult îmi place dacă nu beau. Tu nu vezi că atunci cînd sînt treaz nu-mi rezistă nimeni? Eu nu sînt bon viveur, ca Pleșu, eu sînt mauvais viveur, dacă pot pentru ca să mă exprim așa, și uite că pot! Ce-i drept, nici figura nu mă ajută prea mult: de pildă, dimineața cînd mă trezesc și mă uit în oglindă, am o față de mi se pare c-am băut toată noaptea. Și cînd colo, eu citisem Levantul! Dar nici să citești prea mult nu e bine. Ceva din ADN-ul meu mă-mpiedică să fiu, cel puțin la masă, prea cultural. Ce, crezi că eu n-aș putea cita din Cioran, din Filocalia sau din Saramangă ăsta pe care-l citează toți? Nu e bine nici să scrii și cu atît mai rău e să citezi, fiindcă te dezvălui. Vorba ceea: „Spune-mi ce citezi ca să-ți spun cine ești“.
„Da’, dom’ președinte, Levantul l-ați terminat?“ – am plusat eu.
„Nu l-am terminat, fiindcă mi-am dat seama după primele pagini că mă bagă într-o istorie de unde, la ADNul meu, nu mai ieșeam viu și mă temeam să nu fie o premoniție.“
„Lăsați, dom’ președinte – am zis eu –, că măcar o să aveți o bătrînețe liniștită!“
„Păi, de-aia mă și tem – a zis dînsul, trist. Eu aș vrea să fiu un bătrîn-jucător, ca Churchill, dar în țara noastră bătrînii se duc la Billa sau la Lidl, pentru promoții. Vrei s-ajung ca Iliescu, plin de negi și pe care nu-l mai consultă decît medicii?“
(va urma)
