Evaziunea fiscală între siguranță națională și PR prin CSAȚ

Ca să fie clar că băieții care ne conduc luptă din greu cu risipa și vor să reașeze bugetul în afara spectrului de faliment, evaziunea fiscală a devenit amenințare la adresa siguranței naționale. Poate părea un prim pas, precum recunoașterea în cazul unui dependent, însă poate fi la fel de bine o acțiune de PR, menită să ne arate tuturor că oamenii ăștia sunt serioși și determinați să schimbe ceva. Din păcate, cam miroase a exercițiu de imagine, căci ce anume ar putea face CSAȚ-ul în privința evaziunii fiscale? Avem astăzi aceleași legi ca și ieri, legi care permit unor firme care-și permit armate de contabili și experți financiari să dribleze plata impozitelor și taxelor. Avem același ANAF care se urcă cu bocancii pe tot ce înseamnă persoane fizice ori IMM și umblă în balerini prin curțile marilor evazioniști. Avem același sistem și aceleași structuri politizate, de sus până jos, cu aceleași metehne și mod de operare.

Poate că e bun, până la urmă, și acest prim pas, al acceptării faptului că avem o problemă. Nu e însă nimic nou în asta, căci e o problemă cu care trăim de când lumea Colectăm puțin, profiturile mari dispar în paradisuri fiscale, marii evazioniști ai nației primesc pedepse maxime cu suspendare, asta dacă nu intervine prescrierea, iar țara merge înainte cu același avânt pionieresc și deficit bugetar.

E, pe undeva, un déjà vu în toată treaba asta, căci în urmă cu mai bine de un deceniu și jumătate, și tot prin CSAȚ, corupția era declarată amenințare la adresa siguranței naționale. Și știm cu toții cât de lipsite de corupție au fost mandatele lui Băsescu.

1.271 de vizualizări