Fragmente din discursul lui Andrei Marga, președintele ICR, cu ocazia anunțării schimbărilor din loturile naționale și olimpice de literatură:
“Mircea Cărtărescu este unul dintre marii noștri autori, a jucat mult și la echipe din străinătate, dar trebuie să acceptăm adevărul: nu mai poate! […]
Sunt și domenii în care ne descurcăm bine, cum ar fi filmul, unde această adevărată generație de aur ne-a scos din anonimat. De la Sergiu Nicolaescu încoace nu am mai avut performanțe atât de bune, dar nu trebui să uităm că pe vremea domnului Sergiu exista și un complot extern al celor care ne arbitrau și nu doreau să ne vadă în marile fetivaluri internaționale. Păi câți spectatori putea trimite România, țară socialistă, cu granițele închise, într-un cinematograf din Franța, de exemplu? În plus, pe vremea aia cinematografia amaricană nu cucerise lumea și era mai greu să te impui printre atâtea filme bune din Europa. Dar, totuși, cele câteva premii minore de la Cannes, Berlin sau Veneția rămân niște performanțe pentru o țară mică. Numai dacă ne gândim la câți regizori sunt legitimați la Hollywood și ar trebui să fim mulțumiți. […]
Sunt prea mulți ani de când o țară întreagă își pune speranțele în acest scriitor ajuns la vârsta când alții își pun lap-top-ul în cui. În fiecare an stăm până noaptea târziu urmărind transmisiile de la Oslo, așteptând ca acest Cărtărescu să ajungă în fazele finale ale competiției pentru Nobel. Dar, nimic. Degeaba scrie bine în țară, degeaba e bine tratat de presă și de analiști, dacă atunci când contează, în meciurile decisive, numele lui nu este pomenit nici măcar o singură dată. Nu știu cine face selecția la Naționala de literatură sau care sunt interesele, dar se pare că nu ai șanse să prinzi echipa dacă nu ai contract cu impresari de la firma lui Liiceanu. E drept, sunt doar două echipe care mizează pe jucători români, dar asta nu face din Humanitas și Polirom candidate la Liga Campionilor. Păcat că Nemira mizează mai mult pe importuri din campionate externe, pentru că practică un joc absolut fermecător. Păcat. Dacă ne-am fi grăbit și l-am fi naturalizat pe Sven Hassel înainte să moară, poate azi discutam altfel cu marile puteri literare ale lumii.
În fine, nu mai are rost să continuăm așa. Ne chinuim și noi, responsabilii de la ICR, în capul cărora se sparg toate, se chinuie și milioanele de iubitori ai literaturii din întreaga țară, se chinuie și autorul. A venit vremea ca Naționala de literatură să se despartă de Mircea Cărtărescu și să-l lăsăm să-și sfârșească frumos cariera la editura de club, care îl solicită prea mult. Nu toți scriitorii rezistă să publice pe mai multe planuri la cel mai înalt nivel, iar această oboseală acumulată în timp se vede. Nu poți ținti la Nobel în fiecare an, fără rezultate, dar să ții și meciuri demonstrative în Evenimentul Zilei, în fiecare zi. Toate astea te macină, te uzează și este din ce în ce mai puțin probabil să mai poți atinge marea performanță la vârste înaintate, precum Llosa sau Marquez.
De aceea, vă mulțumesc domnule Cărtărescu pentru tot ce ați făcut pentru Naționala de literatură, dar astăzi mă văd nevoit să vă iau banderola de căpitan și postul garantat de titular. A venit vremea să schimbăm generațiile și să mergem mai departe. Nu pot decât să sper că Cristian Gava, noul căpitan, descoperit încă de la juniori de către Adrian Păunescu, va face o figură frumoasă, va da tot ce e mai bun și va aduce rezultatele sperate.”
15 vizualizări
