Am făcut praf și managerii străini

În România exista, până nu de mult, ideea preconcepută că managerii străini ar putea fi cireașa de pe prăjitura care este economia românească. Căci managerul străin, spre deosebire de cel autohton, este mult mai priceput, știe să facă profit din piatră seacă, nu dă faliment, știe cum să-și strunească angajații și să-i facă fericiți, are cultură antreprenorială, simte oportunitățile și, una peste alta, este tot ceea ce omenirea a dat mai bun de la Adam și Eva încoace.

Dar suntem pe cale

să dărâmăm acest mit. Da, noi, românii. Tot noi. Adică noi cei care credeam că managerul străin e crema, demonstrăm că nu e așa.

Înaintea noastră au fost înșiși managerii străini care și-au cam tăiat craca de sub picioare. Au fost managerii marilor bănci și ai marilor firme de consultanță care au împins lumea în criză deceniul trecut. Au fost managerii companiilor din industira auto, care au dat cu șasiul în gard rău de tot și încă nu s-au potolit (căci nu poate dovedi nimeni că la conducerea Ford, a General Motors sau a celorlalți ca ei au fost manageri români). Și sunt, an de an, manageri străini care eșuează lamentabil.

Dar poate că era vorba despre managerii străini care vin să managerieze în România. Poate că ăștia, într-adevăr, sunt cei mai cei, sunt tot ce are managementul mondial mai bun și vin aici pentru a demonstra că se poate.

Probabil că la început

a fost mai puțin vizibil. Dar au început să se agite politicienii pe tema multinaționalelor, să ne spună cât de rele sunt ele și cum iau pielea de pe români. Așa că au început și românii să se uite mai atent la performanțele managerilor străini. Nu că ele n-ar fi fost publice sau că nu s-ar fi scris despre ele, dar lumea nu le prea băga în seamă. Așa se face că, deși nu e la prima ediție, studiul Ziarului Financiar despre capitalul privat românesc a trezit vâlvă de-abia la ediția de anul acesta.

Și ce ne spune studiul ZF?

Păi ne spune lucruri care doar de fațadă dau apă la moară conspiraționiștilor care declară că în România legea e făcută de corporații.

Astfel, aflăm că în România existau, la finalul lui 2015, 433.000 de firme românești și doar 37.000 de firme cu capital străin. Deci aici e clar: suntem mai mulți, de 11 ori mai mulți, cel puțin atunci când vine vorba despre firme. I-am luat. Cu tot cu managerii lor.

Dar, deși sunt de 11 ori mai numeroase, firmele românești  realizează 47% din totalul cifrei de afaceri a tuturor firmelor active în România, în timp ce firmele străine din România realizează 49% din totalul cifrei de afaceri. Aici ne-au luat ei, cu două puncte procentuale.

În schimb, e egalaitate în ceea ce privește creșterea ciferi de afaceri în 2015 față de 2014: și firmele românești, și cele străine și-au crescut cifrele de afaceri cu 8%.

Numai că managerii străini ai firmelor străine au fost bătuși la scor de către managerii firmelor românești la capitolul angajați: firmele străine, deși le-au crescut afacerile, au concediat în 2015 2.000 de angajați, în timp ce firmele românești au angajat 60.000 de oameni.

Până aici,

cu excepția chestiei ăleia cu angajații, managerii străini stau bine. Au cifră de afaceri cât de 11 ori mai mulți manageri români, controlează jumătate din economie, se cam descurcă.

Numai că asta e doar fațada.

La o cifră de afaceri de 551 de miliarde de lei în 2015, firmele românești fac un profit de 27 de miliarde de lei, în timp ce firmele străine, la o cifră de afaceri de 580 de miliarde de lei, fac profit de doar 9 miliarde de lei.

Dacă la asta adăugăm

și faptul că firmele străine sunt principalele beneficiare ale înlesnirilor și ajutoarelor de stat, chiar că managerii străini sunt varză.

În perioada 2007-2015, guvernele României au alocat ajutoare de stat în valoare de 720 de milioane de euro. Între cele 91 de firme care au beneficiat de cele 720 de milioane de euro ajutor de la statul român nu se află nicio firmă românească.

Dar nici așa managerii străini n-au reușit mare lucru. În 70% dintre cazurile de firme străine care au primit ajutor de la stat, rentabilitatea acestora a scăzut de la 4,51% la 3,82% după primirea ajutorului de stat.

E o prostie să spunem că multinaționalele

fac și dreg, că își exportă profitul, că ocolesc legile și că doar îi exploatează pe români, fără remușcări. Când statul îți plătește salariile unei părți a angajaților timp de 2-3 ani, de exemplu, iar tu nu poți să faci profit nici cât concurentul român, e clar că ai o problemă.

De ce să cădem în capcana conspiraționistă, de ce să ne luăm după aceste cifre seci, care nu vorbesc despre drama din spatele afacerilor cu capital străin din România? Când ai toate atuurile în mână, când beneficiezi și de ajutor de la stat, când vinzi în România acelși produs ca afară, dar cu de două ori prețul, când aici dai salarii mai mici, ai facilități fiscale și, totuși, nu reușești să obții profit, este evident că ești un manager prost.

Așa că adevărul de care ne feream de fapt ăsta e: managerii străini nu sunt rău-voitori. Sunt doar incompetenți.