Fănuș Neagu și foarfeca lui Ceaușescu

În cronicile lui sportive, Fănuș Neagu scria și despre altele, în afară de fotbal. Își mai dădea cu părerea, cum ar veni. Îl mai ciupea pe cîte unul ori se lega de cîte o chestie care nu-i plăcea. Avea grijă să nu stîrnească supărări care l-ar fi putut băga în bucluc. Cînd s-a construit Teatrul Național, s-a dus Fănuș să-l vadă. I-a plăcut, că era mare și semeț, dar nu-i înghițea acoperișul, despre care brăileanul spunea că seamănă cu o pălărie mexicană pusă pe capul teatrului. Zice el asta de cîteva ori pe la mese și, cum unii îl contrau, că n-are gust, că nu se pricepe, că asta înseamnă o clădire modernă, se întărîtă Fănuș. Și dă la gazetă „pălăria mexicană“. Prudent,mai întîi a lăudat clădirea, mîndria bucureștenilor, de veneau cetățenii din provincie s-o vadă cu ochii lor, să aibă ce povesti. Și după ce tămîiază Fănuș cu dibăcie vremurile noi, ajunge și la ce-l sîcîia, acoperișul, care nu era pe gustul lui, ca o pălărie mexicană. Cenzura nu se lega de cronicile lui, încît pălăria a apărut la chioșcurile de ziare. A doua zi, primește Fănuș o invitație direct de la partid. Știa tovul scriitor că însuși secretarul general al partidului tăiase panglica Teatrului Național? Știa tovul că tovarășul Nicolae Ceaușescu nu criticase această realizare? Fănuș s-a bătut spăsit peste gură. Îl treceau toate apele, fiindcă – a povestit după aceea – a avut o viziune. Ceaușescu îi tăia și lui picioarele cu foarfeca istorică a  inaugurării teatrului.