Farfuridi: Vrei să vorbesc curat și deslușit, stimabile? Ne temem de trădare… Na!
Nu a trecut timpul de pomană peste Uniunea Scriitorilor, ci cu folos. Conducerea s-a întrecut pe sine pentru a transforma ceva ce părea o șmecherie prezidențială într-un blazon. După evenimentele din ianuarie, cînd cu premiul “Mihai Eminescu”, criticii s-au deschis la datorie și ne-au umplut de lumina adevărului. Dl Gabriel Chifu a adunat în jumătate de an mai multe cronici literare decît în toată viața. O încununare meritorie a unei cariere ținute, pe nedrept, sub oboroc. În toate revistele, encomioanele și omagiile se revarsă năvalnic, pentru a pune dracului stavilă torentului de contestații invidioase. Cît mai putea fi tăinuit adevărul? Acuma, poate n-o să credeți, dar n-am nimic cu poetul Gabriel Chifu, e un scriitor onorabil. Însă e de mirare de ce nu au apărut aceste aprecieri sublime înaintea premiului, ca să ne lămurim și noi, iar gloria și posteritatea să ofteze cu înțelepciune: „Așa da!”. De ce critica literară nu a semnalat din timp Pantheonului sosirea geniului tutelar? Mister! Rușinați-vă și căiți-vă, multstimați și preaiubiți critici! Ați ascuns adevărul de vulg și valoarea de tușeul universalității!
Între timp, din vînzoleala administrativ-poetică scapă zvonuri contradictorii. Cică învîrtoșarea de la vîrf are un sens. E benefică. Conducerea USR se apără de cel mai rău dintre relele posibile, Darth Vader. Nu e ilegalitate, soro, e război sfînt de apărare, pe care noi, netalentații și bețivii bolșevici, nu avem cum să-l înțelegem. Așa cum cerneala penetrează creta, cică tot așa grupul Breban-Simion-Buzura încearcă, zice-se, să pună mîna pe uniune. Iar veleitarii nu sînt decît coloana a cincea a numelor odioase. Sîntem vorbiți să ne luăm funcțiile în primire de a doua zi! De aia națiunea tre’ să fie deșeaptă. Mda, tre’ să fii rău dus cu capul și cu contabilitatea încît să susții așa o gogomănie.
Ajunși în acest punct culminant al secretoasei aventuri, singurul care ne mai poate scoate din rahat e tot nemuritorul Farfuridi: Dacă Europa… să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor… și… idei subversive… (asudă și se rătăcește din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact… vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România… (cu tărie) țara în sfîrșit… cu bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie și să recunoască, de la care putem zice depandă…
73 de vizualizări
