Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Fenomenul “Moldoveanu”

Zoom Fenomenul “Moldoveanu”

Trei angoase am și eu, ca tot omul („Aller guten Dingen sind drei”): mi-e frică de tineret, de Europa și de vinerile-n care n-am bani de bere. Vinerile, ca vinerile, dar când tineretul își dă mâna cu Europa iese prăpădenie, iar eu degeaba urlu ca șacalu-n pustiu, că nu m-aude nimeni, și cine m-aude râde, nu mă ia în serios. Până o să moară cineva, dar atunci o să fie prea târziu; degeaba o să-l citeze lumea pe Cassăndrucul ăla de la Cațavencii, că bietul mort de la groapă n-o să se mai întoarcă. Sau moartă. Sau morți, n-am de unde să știu!

Să mă explic: ca oricărui boșorog de dinainte de ’89, și mie mi se pare că tineretul este superficial (1) și manipulabil (2). Dacă alături 1 și 2, îți dă Fenomenul „Moldoveanu”, cum mi-a dat mie acum, și te ia cu sughiț: se pare c-ar fi existat o suită de reportaje TV, difuzate pe nu știu ce canal, și într-unul din episoade s-a spus că pe Valea Rea poți ajunge cu mașina sub vârful Viștea Mare, de unde n-ai decât să treci Cioaca Moldoveanului și gata, ești pe Moldoveanu. Precizez că ceea ce afirma reporterul respectiv este riguros exact. Ceea ce n-a prevăzut el, însă, este modul cum a folosit publicul această informație: pleacă tineretul la patru dimineața din București, începe ascensiunea la 11, se trage-n poze la orele 14 („Pisi, sunt pe Moldoveanu”), le urcă pe net și se-ntoarce la București în aceeași zi, ca să prindă și bairamul din club. Nu credeți? Căutați pe YouTube „Traseu in Fagaras: Stana Burnei – Caldarea Galbena – Varful Moldoveanu – Valea Rea – Stana Burnei” (am lăsat intenționat fără diacritice, ca să fie clar c-am luat cu copy/paste) și veți vedea despre ce vorbesc; sau orice altă căutare, că sunt deja câteva zeci de filmulețe încărcate și nebunia abia a-nceput.

Consecințe: traficul pe Valea Rea îl bate lejer p-ăla din Militari; în sine, Valea Rea este o imensă parcare în fiecare zi de sâmbătă, coloanele de mașini de pe-o parte și alta se întind literalmente pe kilometri întregi, stâna nu mai e o stână, e-un mic orășel în dezvoltare exponențială, iar săracul Burnei trebuie să se fi spânzurat de mult; pe traseu se merge pionierește, fiecare cu nasul în ceafa ăluia din față, c-altfel n-are cum; se așteaptă zeci de minute la urcare pe Viștea Mare, alte zeci se așteaptă pe Cioaca Moldoveanului, iar pe vârful propriu-zis sunt liste (spiski), ca la cozile din Uniunea Sovietică, pentru fotografierea cu monumentul și cu drapelul; se socializează la greu, se agață, se leagă nobile sentimente („Hopa sus, năzdrăvano”, „Ia mâna de pe bucă, porcule” etc.), având în vedere că echipamentul domnișoarelor e deseori compus din săndăluțe, bermude și maieuț, iar dotarea tinerilor domni se rezumă la cuțitul „Rambo” și cheile de la BMW.

Încă nu s-a întâmplat. Încă n-a venit o ceață neașteptată, o grindină de vară, o ploaie cu fulgere ca la 2.500 de metri altitudine, dar va veni. Nu știu când, dar se va-ntâmpla-ntr-o sâmbătă și-o să fie prăpăd. Lasă, că vedem la știri!

Și ce-are Europa cu „româneasca” asta? Păi, are. Că tineretul e manipulabil, nu cum vor politicienii, e manipulabil cum vrea el, își ia modelele de unde are chef: pe vârful Triglav, în Alpii Sloveni, nu este exact la fel (n-am fost, mi-au povestit băieții, mi-au arătat poze, m-am închinat), ci este mult mai rău, că Triglavul este o vedetă europeană, nu ca Moldoveanul nostru. Acolo e mult mai multă lume, fetele-s încă mai dezbrăcate, iar pe vârf sunt întreprinzători cu sucuri, suveniruri, tricouri, șepci și bere. Fenomenul Arsenie Boca? Poate, dar nu de-ăla-i frânge grija pe cititorii acestei reviste. Fenomenul „Moldoveanu”? Vai, da.

3 comentarii

  1. #1

    Ați uitat de oltenii ambițioși care au convingerea ca Fagarasii sunt ai lor! Iar unui ardelean sigur nu i se năzare intr- o sambata sa se cațere pe Moldoveanu…El își pregătește “cucerirea” pe îndelete și tot asa îl și abordează…În ce privește aroganța, nu mi se pare o meteahna ardeleneasca

    • #2

      Ce prostie… Fagarasul, fix din creasta, adica “din cumpana apelor” cum zic documentele vechi, se imparte intre Transilvania spre nord si Valahia spre sud. 66% e in judetul Arges, care e in Muntenia. Cred ca mai trebuie rasfoita cate o carte, din cand in cand. Nu am auzit in Ardeal de nume ale vreunei persoane, care sa exprime toponimii. La noi, Berevoianu, Berevoiescu, Galasescu, sunt nume de familie in satele de sub munte, sunt urmasii celor care aveau in obsti, muntii respectivi… ☺

  2. #3

    Ne facem singuri “bosorogi dinainte de ’89” ? Bosorogi sunt la creier āstia de dupā ’89 care au implantat cip-ul cu programul de libertate anarhicā.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]