Cristian Diaconescu a fost, multă vreme, un personaj discret, dar nu neapărat neglijabil. Până în 1990, timp de șapte ani, a fost judecător, iar în 1990 a intrat în diplomație. Măcar venea din zona juridică pe bune, nu a intrat în MAE pe umerii plini de stele ai tatălui și pe relațiile pline de mister ale soacrei. În cele din urmă, n-a mai rezistat și s-a lăsat înghițit de partid. Căci asta venea la pachet și cu funcția de ministru. Al Justiției, la început, apoi al Externelor. Nici partidul n-a fost mereu același. A fost mai întâi PSD, apoi UNPR, pentru a eșua glorios în PMP. Iar în PMP a atins și maximul carierei politice: a candidat la președinția României. Nu definitiv, nu de tot, ci doar vreo câteva săptămâni spre luni, cât să-i țină scaunul cald Elenei Udrea, care a preluat candidatura și… Și nimic. Iar când l-a înlăturat, brutal, pe Diaconescu din poziția de candidat prezidențial, nici măcar n-a pișat ochii, asemeni predecesorului și mentorului ei, Petrov, îngăimând un îndurerat „Dragă Cristi…“.
E greu de spus ce a mai făcut Cristian Diaconescu din 2014 și până azi, dincolo de faptul că a părut mereu disponibil pentru apariții la Realitatea TV, dimineață, la prânz, seara și noaptea târziu, oricând trebuiau înșirate niște platitudini despre politica externă, politica internă, starea vremii, sinergia faptelor și meandrele concretului.
Cum la fel de greu de spus este și ce caută Cristian Diaconescu în campania electorală pentru prezidențialele de anul acesta. Independent, fără sponsori mari la vedere, fără să fi avut vreo campanie vizibilă de strângere de fonduri, Cristian Diaconescu nu are nici cea mai mică șansă să ocupe un loc bunicel în clasament. Dar probabil că nici nu este ăsta rolul lui.
Cu excepția faptului că nu a fost secretar general adjunct al NATO în ultimii cinci ani, Diaconescu seamănă atât de mult cu Geoană, încât și lor le este destul de greu să se deosebească. Iar dacă lor le este greu, cu atât mai puțin ușor îi va fi electoratului.
Cristian Diaconescu, însă, are avantajul că n-a fost făcut prostănac de Iliescu, n-a avut ceasuri de 100.000 de euro de la Vanghelie și nu s-a umplut de ridicol țopăind și urlând chestii siropoase despre dragostea lui, Mihaela. Cu atât mai mult cu cât pe soția lui Diaconescu o cheamă Mariana.
Uitându-ne la asemănările dintre cei doi independenți, foști diplomați, foști băieți de aur, foști etc. ș.a.m.d., putem, totuși, să ne gândim că prezența lui Diaconescu printre candidați nu este chiar întâmplătoare. Căci unele dintre ultimele sondaje arată că, și de data asta, Cristian Diaconescu își face datoria cu discreție, în liniște, fără tam-tam, ajungând, în funcție de casa de sondare, aproape la egalitate cu Geoană în intenția de vot.
E drept, Geoană este pe deplin capabil să se bată și singur, cum îl lași puțin nesupravegheat, dar de ce să riști să bage capul, pe neașteptate, în turul doilea? Nu mai bine-i pui o clonă în coaste? Mai ales că nici nu costă cine știe ce…
Sigur, sigur, USR nu are ferma sa?
Au verificat?
Ca sunt mai multi pe net, decat membri…