Fetele marinarului şi alte dizabilităţi

În vechime, atunci cînd vitejia prostească era la modă, şefii de clan îşi trimiteau în luptă fiii. Nu conta că pe atunci munceai serios ca să ţii în viaţă un copil, să-l creşti, să-l fereşti de scorbut şi de turbare, de trăznet, de foamete şi de incursiunile vecinilor. Conta doar că tatăl, un hăndrălău cu păr pe faţă, abrutizat cu prune fermentate, era dependent de violenţă. Să-ţi înmoi progenitura în sînge, s-o pui să-şi rupă gîtul alături de tine, s-o tăvăleşti prin ura şi prin flegmele duşmanului, era ceva dinastic.

Azi, dinastiile nu mai sînt, cică, actuale. Preşedintele zice că ele pot aduce la putere "moştenitori cu dizabilităţi". Abilitatea de a forma corect pluralul sau abilitatea de a cumpăra apartamente de la Puiu Popoviciu cu ajutorul unor vînzări anterioare, nu se pun. Moştenitorii lui Traian stau mai bine cu sănătatea decît cei ai lui Ferdinand. Explicaţia acestui fapt o poţi citi chiar într-unul din ochii tatălui, dacă se faci un pas lateral. 

Cu asemenea bagaj genetic, dinastia Băsescu poate să-şi ia şansele în serios şi să înhaţe, cu ambele fete deodată, ceea ce dinastia Ceauşescu a înhăţat cu un singur băiat.