Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Final de epocă: Adio Petrov, adio PMP!

Zoom Final de epocă: Adio Petrov, adio PMP!

La ora la care scriu acest text, duminică, 6 decembrie 2020, trei ore după-amiază, sondajele la ieșirea de la urne, exit-poll-urile, prezintă informații foarte puțin diferite de sondajele reale realizate în campania electorală. Vom vedea la numărarea voturilor, după anunțarea rezultatelor finale, cum stau lucrurile mai exact. Dar este foarte posibil ca previziunile realiștilor să se îndeplinească. Așadar, din cauza constrângerilor zilei de tipar, scriu acest text pornind de la o informație în timp real, volatilă. Este vorba despre premisa textului, nu despre informațiile istorice, verificate și răsverificate.

 

Adio Petrov, adio PMP

La această oră, cu mari posibilități ca datele să rămână aceleași și atunci când vor fi făcute publice rezultatele finale, PMP nu intră în Parlament, neîndeplinind condiția pragului minim de 5% din voturile exprimate la aceste alegeri.

Mulți comentatori nu au anticipat un astfel de rezultat, mai ales după alegerile locale, când părea că PMP încă trăiește. Doar că rezultatele de la locale au fost înșelătoare. Alianța USR-PLUS a avut rezultate mai slabe din două cauze simple: nu a avut candidați decât într-o mică parte a localităților și a candidat ca alianță. Asta presupunea atingerea unui prag electoral de 7%. PMP, care a candidat singur, a obținut în multe locuri doar puțin peste 5%, dar tot atât sau chiar mai mult a obținut și USR-PLUS. Mai ales la consiliile județene, USR-PLUS a obținut deseori mai mult decât PMP, dar nu suficient pentru a face pragul de 7%. Acest lucru a dat senzația că PMP trăiește, e viu, are șanse la parlamentare. Datele reale spuneau că PMP își trăiește ultimele clipe de pseudo-glorie. Vom vedea.

 

PMP a fost fondat oficial

pe 29 ianuarie 2014, iar primele alegeri la care a participat au fost cele pentru Parlamentul European din primăvara lui 2014. Atunci, PMP a obținut două mandate de europarlamentar: unul pentru Cristian Preda și unul pentru Siegfried Mureșan. La finalul legislaturii europene 2014-2019, PMP nu mai avea nici un singur europarlamentar. Siegfried Mureșan trecuse la PNL, iar Cristian Preda se înscrisese în PLUS.

Dar, până să ajungem acolo, să ne amintim cum a apărut PMP.

Pe 23 martie 2013, după o îndelungată campanie internă, reflectată amplu și în presă, în PDL au avut loc alegeri pentru funcția de președinte al partidului. Au existat două candidaturi principale: Elena Udrea și Vasile Blaga. În cele din urmă, în ciuda așteptărilor unora, Vasile Blaga a câștigat președinția PDL, un partid sătul de dădăcelile și samavolniciile lui Traian Băsescu, fostul președinte al partidului înainte de Emil Boc și păpușarul deloc din umbră al partidului, din 2004 și până în 2013.

Reacția lui Traian Băsescu nu s-a lăsat așteptată. A pus mâna pe o cameră de filmat, s-a poziționat cu spatele la o perdeluță dintr-una dintre locuințele de protocol la care avea acces ca președinte al țării și a rostit, cu vocea înecată de lacrimi amare, celebrele „Adio PD, adio PDL!“.

 

Până în ianuarie 2014, Băsescu a dirijat lucrurile

înspre înființarea PMP. Mai întâi, fiica sa cea mare, Ioana, a înființat asociația Mișcarea Populară. PDL a fost părăsit, încet-încet, de unii dintre membrii săi, mulți prea devotați lui Traian Băsescu pentru a nu-i urma ordinele. Teodor Baconschi și Adrian Papahagi au devenit membri PMP. Daniel Funeriu, de asemeni, și, alături de ei, mulți dintre băsiștii fundamentaliști, care și-au acceptat rolul de slugi devotate la un singur stăpân.

În 2014 având loc și alegeri prezidențiale, PMP a venit cu o primă propunere: Cristian Diaconescu. Dar n-a durat mult. În ciuda asigurărilor că acesta va fi candidatul final și definitiv, Cristian Diaconescu a fost înlocuit, previzibil, cu Elena Udrea.

În primul tur al prezidențialelor, Elena Udrea a obținut doar 5,20% din voturile românilor, clasându-se a patra, între Călin Popescu Tăriceanu și Monica Macovei. Și toată lumea credea că PMP este istorie.

 

La alegerile parlamentare din 2016,

surpriza nu a fost USR, ci PMP, care, trecând cu greu pragul electoral, a reușit să obțină 8 mandate de senatori și 18 mandate de deputați. Printre deputați, legendarul acoperici Robert Turcescu, ales deputat de Constanța.

În mod absolut inexplicabil, PMP nu s-a stins nici după parlamentarele din 2016, reușind să mai obțină, din nou, două mandate de europarlamentar: pentru Traian Băsescu și pentru Eugen Tomac.

La alegerile locale, partidul a dat semne că ar fi pe un trend ascendent, dar a fost o simplă iluzie. Cu Elena Băsescu revenită în prim-plan și candidând la Constanța, fără prea mult entuziasm în general, PMP putea trece pragul electoral doar printr-o minune.

 

Dacă este ca PMP

să nu intre în Parlament la aceste alegeri, vom asista la un binemeritat final de epocă. Epoca Băsescu, cea care, într-un fel sau altul, a marcat istoria recentă a României, din 2007 încoace.
Să ne amintim că mare parte din eșecul guvernării CDR-PD se datorează și unui episod care-l privea pe Traian Băsescu. Faptul că a fost acuzat de Corpul de Control al premierului Ciorbea că a deținut o lungă perioadă, ilegal, o locuință de serviciu (afacerea „Apartamentul“) l-a înnebunit pe Traian Băsescu, ministru al Transporturilor în acea perioadă, singurul său obiectiv devenind înlăturarea lui Ciorbea și schimbarea guvernului cu unul care să-l nu mai caute la locuințe.

De atunci, mai accentuat sau mai discret, în funcție de perioadă, România a stat după mood-ul unui bădăran egolatru. A avut farmecul lui, pentru unii. A reușit să-i mesmerizeze pe intelectualii de paradă ai țării, transformându-i în idolatri de doi bani, a reușit să controleze, timp de zece ani, întreaga societate, folosind viclenia, informațiile, șantajul, negocierile și trădările.

Dacă, duminică, PMP dispare din Parlamentul României, odată cu el dispare și Traian Băsescu din prim-planul politicii. Mai bine prea târziu decât niciodată.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Usturoi, argint, apa sfintita, tepusa, ma rog tot ritualul. Si nici atunci nu putem fi siguri…

  2. #2

    ce va linge lingiceanu? Poate vre-un sertar sau vre-un umeras de-al dulapului (daca se ridica la inaltime…)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cum să nu murim

    19 ianuarie 2021

    Mihai Eminescu a învățat să moară cu mult înainte de-a muri la un azil de nebuni și-a mai murit o dată cînd a ajuns nume de cofetărie în orășelele de […]

  • Școală să fie, dar și pușcărie!

    19 ianuarie 2021

    România se împarte iar în două: vaccinații și ceilalți. Elixirul Pfizer vine în doze mici și selective, așa că viața normală are de stat la coadă încă multe luni. Așa […]

  • Ce frumoasă vaccinare!

    19 ianuarie 2021

    „Trebuie să fim pregătiți și tocmai de aceea am convocat astăzi o întâlnire cu ministrul Sănătății și cu experții din domeniul vaccinologiei. Am evaluat stadiul pregătirilor României și am discutat […]

  • Metamorfoza țăranului român

    12 ianuarie 2021

    Dacă pînă acum cinci-șase ani mă dădeam de ceasul morții că boarea societății de consum a ocolit satele românești, astăzi cantitatea de supermarket-uri și de superbet-uri pe cap de băștinaș […]

  • Vaccinați, băieți, orice, numai vaccinați!

    12 ianuarie 2021

    Campania de vaccinare a devenit o tristă eroare de vorbire. Iohannis și-a retras capul din prompter și l-a lăsat pe bietul colonel Gheorghiță să încaseze singur cartușele urii populare, pe […]