M-am mutat recent într-un bloc plin de pensionari din Piaţa Chibrit, iar după cîteva dispute pe tema coloanei de scurgere a blocului a început să îmi fie frică şi să îi mai salut pe bătrînii turbaţi de pe scara mea.
Tocmai din acest motiv, nu am intenţionat să îi deschid unei bătrîne mai urîte chiar şi decît Apocalipsa, atunci cînd a sunat insistent la uşă. De-abia pe la a treia repriză de sunat, după ce m-am înarmat cu un paralizant, am catadicsit să deschid. Puţin mirată, hidoşenia de la uşă mi-a spus, prelingîndu-se pe zid, că ea caută o doamnă mai în vîrstă: „Ştiţi cumva unde aş putea să o găsesc?“. Răsuflînd uşurată, i-am sugerat să încerce oriunde în bloc, că e plin de băbătii.
