Unde: În centrul vechi, pe Gabroveni, zace clubul Fire. Un club legendar, care se războia cu Club A pentru titlul de „Loc cu cele mai ieftine beri din Univers“. O terasă vara, vreo zece mese în interior, dacă vrei să ţii o conversaţie, şi un beci zgomotos, dacă ai trecut de partea verbală a serii.
Cine: Rockeri săraci, rockeri urîţi, studenţi, elevi şi, pe la colţuri, ultimii metalişti rămaşi în Bucureşti. Şi mult, mult aer. Dacă pe sus mai găseşti un grup de urîte pe la o masă, ieşite să bîrfească, şi vreo doi-trei pletoşi, la subsol e destul de pustiu.
Cît: Ieftin ca la magazinul de la colţ. Aici oamenii vin să arunce alcool sub nas, nu doar ca să aibă un pretext să-şi etaleze hainele noi, ca în alte părţi. Mai clar, în Fire sînt două tipuri de oameni: oameni beţi şi oameni care abia au ajuns acolo. E normal ca preţurile să susţină acest demers.
Muzică: Rock clasic şi metale de toate naţiile. Se cîntă des: formaţii mici din străinătate, la care vin vreo 50 de cunoscători, şi formaţii foarte mici din ţară, de folk, cover-uri şi metal confuz, la concertele cărora sînt mai mulţi oameni pe scenă decît în public. De dat din cap, oricum. Nimic dansabil. În caz că vreţi să le arătaţi prietenilor că aţi învăţat, în sfîrşit, „Macarena“, căutaţi alt loc.
WC: Mai curat decît te-ai aştepta. Ceea ce nu spune prea multe, că după o tură a locului te aştepţi la destul de puţine. Oricum, starea toaletei demonstrează clar decăderea clubului din ultima perioadă: în Fire nici nu se mai vomită ca pe vremuri.






