Prima mare miză a PSD: taxarea în plus a marilor afaceri.
Discuții multe, scandalizări, poporul, i se arunca poporului în troacă o lingură de speranță, măriri de pensii, de salarii minime, alocații, bla-bla.
S-a dezumflat taxarea, Ciolacu și-a înghițit zvâcul stângist, a revenit la facturi, la energie, adică la alte lucruri la care nu se pricepe.
A doua mare miză a PSD: renegociem la Bruxelles procentul de 9,4% din PIB pentru pensii, procent trecut în PNRR, procent de care Parlamentul României nu a știut nimic, o dimensionare a bugetului de pensii stabilită de Ghinea cu Cîțu în debaraua acelei coaliții bolnave.
Cu acest 9,4% s-a luat în piept molcomul Budăi. A zis că zboară la Bruxelles, însă, cum nu i-au crescut aripi, a rămas la București. Orbecăind la fel de pământean ca și până atunci.
Pare că asta e tactica pesedistă: excită poporul, apoi așteaptă ca Simion să-i dea cuiva un cap în gură și să ne luăm cu altele.
Budăi reușește să fie pe mai departe în opoziție, descriind milimetric de fiecare dată, la RTV, dezastrul pensionarilor, iar PSD reușește pe mai departe să aprindă speranța pentru ca mai apoi să facă o horă în jurul ei, să se deschidă la șliț și să îi mai regleze flacăra.
Foarte corect articolul,in special chestia cu reglatul flacarii.Lucru pe care l fac toti cei care ne conduc,de 32 de ani.Vorba unui batrin:asta nu e bun de nimic,sa se faca politician!
Sa nu uitam totusi cine a facut porcaria. Poate ca s-a luat in calcul cati pensionari vor muri in pandemie. Intrucat pensionarii de 45 de ani nu au prea murit, nu mai ies acum socotelile.