Încercați să vă imaginați o ședință în care Uniunea Europeană analizează proiectele care se mai derulează prin ograda cea frumos dezvoltată. Că e frumoasă și normală ideea asta a unei Europe unite în care toți punem mână de la mână, așa încât să fim un continent de flăcăi prosperi și cât mai unitar dezvoltați. Și printre proiecte găsesc europenii un cătun din Polonia care mai pune de un parc eolian, un sătuc din Austria care ar vrea să facă chiar mai mișto o stațiune turistică ce era deja mișto și un oraș din România numit Gherla care vrea să cumpere o budă publică. Și la toată masa încep unii să râdă isteric de planurile gherlenilor, până când un alt mesean le arată prețul proiectului: e mai scump decât parcul eolian și stațiunea. La un loc.
E bine să țintești spre înalt. Imediat după ce omul a reușit să zboare pentru prima dată, a și început să se gândească cum să facă să ajungă pe Lună. Doar că mentalitatea asta nu este caracteristică întregii rase umane. La Gherla, oraș care se bucură de onoarea de a fi atât primul oraș realizat în întregime de armeni, cât și primul oraș a cărui singură calitate este că îl are cazat în penitenciar pe Nati Meir, planurile de dezvoltare sunt mari. 2015 aduce în orășelul situat la doar 50 de kilometri de Cluj-Napoca inițiative dintre cele mai îndrăznețe și planuri întru totul inovatoare. Ca, de exemplu, un WC public ultramodern.
Totul în schimbul a doar 150.000 de lei, bani găsiți după ce consilierii au scormonit prin buget și au pus de-o rectificare. Și ce faci când ai prea mulți bani? Cumperi, desigur, un WC public ultramodern pe care îl descrii ca fiind „la standarde europene”. De parcă europenii nu au alta de făcut decât să impună niște super-standarde despre cum ar trebui să arate un closet public. Și inițiativa vine la fix. E exact momentul în care Gherla a devenit orășelul perfect, iar acum tot ce mai e de făcut e să se tragă apa peste toate marile realizări ale mandatului ce stă să se încheie.
