Numai jurații Nobelului pentru literatură știu dacă l-au luat în calcul în dezbaterile de pe ultima sută de metri, în acest an sau altcîndva, pe Mircea Cărtărescu. Sau pe vreunul dintre eternii favoriți. Marele merit al membrilor acestui conclav e că-și țin gura, întreținînd cu strășnicie misterul jurizării. Totuși, anul ăsta, secretarul permanent al juriului, Peter Englund, s-a îndurat să anunțe că la această ediție au fost luați la cernut 210 scriitori, dintre care 36 au intrat pentru prima oară în sita Academiei Suedeze.
Să zicem că pe unii dintre cei 210 autori jurații au apucat să-i citească în anii precedenți, pe alții însă probabil că nu-i știu decît din auzite și dintr-o eventuală frunzărire a cărților pe care le-au scris. Așadar, e de presupus că jurizarea începe prin studierea dosarelor candidaților, pe continente, pînă se stabilesc finaliștii fiecărui continent. După care intră în funcție criteriile geopolitice ale juriului, care n-au nici o legătură cu valoarea literară, și nu în ultimul rînd chestii care țin de sexul și de biografia scriitorilor, nu numai de opera lor. Altfel nu-mi explic premierea unor autori care nici la ei în țară nu sînt prea bine cotați, și asta nu neapărat din motive politice. Cînd au aflat că Patrick Modiano e cel ales, francezii n-au explodat de bucurie, dar nici nu s-au apucat să-l ia la tocat, cum au făcut ungurii extremiști cu Imre Kertész, compatriotul lor.
La noi, cînd Herta Müller a luat Premiul Nobel, unii și-au adus brusc aminte că e din România, alții au zis că dacă n-ar fi plecat în Germania nu vedea premiul. Au mai fost și unii care erau de părere că a fost premiată la pachet cu cei douăzeci de ani de la căderea Zidului din Berlin. De cînd cu candidatura lui Cărtărescu sînt destui care jubilează pe forumuri că autorul Levantului n-a luat Nobelul „nici în acest an”. Iar dacă a mai fost propus și Vosganian pentru acest premiu, satisfacția altor forumiști autohtoni e că nu l-a luat nici el.
E ușor să-ți dai seama că cei mai mulți dintre jubilatori nu le-au citit cărțile – unii sînt agramați – și că se bucură din idioate motive politice de neșansa celor doi scriitori. Ca și cum dacă ar fi primit Cărtărescu Nobelul, asta l-ar face mai cult pe Băsescu, iar dacă Varujan ar fi fost laureatul, i-ar crește șansele lui Iohannis să ajungă președinte.
