E foarte probabil ca, pentru a-și arăta forța de negociere, băncile să-și deschidă și un departament de lei în cușcă. Nu de alta, dar legea dării în plată, așa, ca principiu, face rău la biznis.
Directorul general adjunct al BRD, Didier Colin, a început deja să plătească polițe: “Nimeni nu îndrăznește să vorbească despre cele mai grave scenarii pentru România, chiar dacă este ușor să vedem ce s-a întâmplat în situații similare. De exemplu, criza din SUA a făcut ca băncile să devină proprietare pe cartiere întregi de locuințe aparținând clasei mijlocii”. Așadar, România ar putea fi focarul unei următoare crize a creditelor ipotecare. N-am învățat nimic. Dar, stați, e doar începutul. Didier Colin continuă: “Pentru că băncile nu erau pregătite pentru o astfel de situație – să administreze volume uriașe de proprietăți imobiliare –, cartiere întregi au rămas pur și simplu pustii, conducând la dezastre sociale la nivel local și regional. În același timp, spirala falimentelor generate de înghețarea pieței creditului ipotecar a lovit multe sectoare economice – de la cel imobiliar până la construcții și transporturi, distribuție, bricolaj sau chiar profesii liberale precum arhitecții sau inginerii structuriști”.
Aici e multă minciună ordinară și multă prostie extraordinară.
1. Băncile au rămas cu imobile pentru că au îndatorat dincolo de limite nu clasa de mijloc, ci partea de jos a clasei de mijloc americane. Și nu creditele în sine au pus presiune pe această îndatorare, cât piața de obligațiuni și derivatele gen CDO etc.
2. Americanii trebuiau îndatorați pentru că se ajunsese în punctul în care jocurile mai aveau sens doar dacă piața imobiliară era în creștere. Oameni care aveau ipoteci erau asaltați de refinanțări. Așa s-a ajuns ca o familie de americani cu venituri de 30 de mii de dolari pe an să aibă două case, adică două credite ipotecare. Așa s-a ajuns ca, din 2005, creditele ipotecare să fie fără avans și cu o dobândă foarte mică în primii doi ani. Dar acei primi doi ani, ciudat, au trecut repede, mai exact, în fix doi ani.
3. Asta nu se putea întâmpla fără complicitatea agențiilor de rating gen Moody’s sau S&P. Obligațiuni cu rating BBB erau transformate în triplu A peste noapte.
4. Amenințarea domnului director adjunct e pe față: se va prăbuși totul – adică nu vor avea de pierdut băncile, ci construcțiile, bricolajul, arhitecții etc. Dar să nu uite că datoriile băncilor și ale instituțiilor financiare care au creat bula din 2008 au fost transferate statelor, adică cetățenilor împrumutați și înainte de 2008. Și să nu uite că, la nici un an de la declanșarea crizei, conducerile băncilor și instituțiilor care au declanșat-o erau, din nou, pe prime de milioane.
Zi-le, domnu’ Didier: “Aceste mecanisme sau legi de «plată în natură» au provocat cea mai gravă recesiune la nivel mondial după criza din 1929. Aceiași factori toxici tind să provoace aceleași rezultate toxice și probleme profunde cu efecte cronicizate”.
Trebuie să ai imense rezerve de nesimțire și de tupeu ca să spui așa ceva.
Excelent comentariu.
Evident acești domni încearcă sa ne prosteasca pe față.
Ar trebui poate menționat ca asa au procedat și în vest. Au declarat băncile „Prea mari ca sa eșueze ” (Too Big to fail), și au transferat trilioane de hîrtie în patrimoniul băncilor prin TARP.
draga Daniela,
situl academiei romane e in alta parte. Chiar crezi ca ne intereseaza, ca tu stii limba romana perfect? ai facut Ase-ul. ceva economie poti sa ne arati ca intelegi?
ca nu de gramatica e vorba in subiect. Oricum e plin de academicieni care dau credite fara sa inteleaga ce fac acolo.Succes.Du-te la un birou de caligrafie, gramatica si limba romana.
Bine zis si foarte just. Creditul meu ipotecar (in Cabnada) nu e girat decat cu …. ati ghicit, bunul cumparat, casa. Da, dar banca are si ea un risc, o asigurare obligatorie (a mea), o asigurare pe suma imprumutata ( a bancii) si mai face si studii de piatza, vede evaluarea municipala, vede ce venituri am si putem negocia dobanda si conditiile imprumutului. Deci banca mai si munceste, iese pe piatza sa vada cum sta treaba.
Ma intreb daca a iesit vreun bancher sa zica „da dom’le, e corect si just asa, trebuia facut asa cum in multe alte tari/societati/economii se face de multa vreme”. Ati auzit bancherii zicand asta??
Bine zis si foarte just. Creditul meu ipotecar (in Canada) nu e girat decat cu …. ati ghicit, bunul cumparat, casa. Da, dar banca are si ea un risc, o asigurare obligatorie (a mea), o asigurare pe suma imprumutata ( a bancii) si mai face si studii de piatza, vede evaluarea municipala, vede ce venituri am si putem negocia dobanda si conditiile imprumutului. Deci banca mai si munceste, iese pe piatza sa vada cum sta treaba.
Ma intreb daca a iesit vreun bancher sa zica „da dom’le, e corect si just asa, trebuia facut asa cum in multe alte tari/societati/economii se face de multa vreme”. Ati auzit bancherii zicand asta??
@ Mihai Radu: Mihai, nu e tocmai cum prezintzi tu lucrurile. Unu la mana, chiar creditele in sine au distrus sistemul, insa vinovatzii principali nu au fost bancherii ci iresponsabilii de la Fed (recte Greenspan) care au lasat bancile sa infunde credite in san oricarui idiot cu 2 dolari in buzunar, chiar doua credite, asa cum ai zis tu. Doi la mana, chiar si in culmea nebuniei, imprumuturile cu rata ajustabila de care vorbesti tu nu au reprezentat prea mult din piatza; marea problema au reprezentat-o gramada de imprumuturi clasice bune de nimic, date unora care nu puteau oricum sa le plateasca. Trei la mana, obligatziunile sau derivativele (nu ‘derivatele’) de care vorbesti tu au fost doar o consecintza, au produs pierderi pentru investitorii care le-au cumparat, dar nu au fost in nici un caz cauza problemei. Patru la mana, agentziile de rating sunt consideratzi din timpuri imemoriale niste retardatzi, nimeni cu minte in cap nu se ia dupa ei, concursul lor in marea schema a lucrurilor a fost zero. Cinci la mana, sunt total de acord cu tine ca „trebuie să ai imense rezerve de nesimțire și de tupeu” ca sa spui ce a spus tampitul ala. Numai bine!
Asa lasa sa sufere populatia pentru ca bancile au crescut peste noapte dobanzile prin clauze abuzive si numai imprumutatul sa suporte riscul valutar de depreciere, scaderea preturilor din imobiliare si ineficienta si lenevia din sistemul bancar care a preferat sa vanda neperformantele pentru 10% din valoare in loc sa propuna programe de reesalonare. De ce nu au redus ratele astfel incat imprumutatul sa poata sa plateasca in continuare creditul in loc sa apeleze la executare care este mult mai scumpa si mai neeficienta (activele se vand dupa 2-3 ani la 20-25% din valoare). Huooooooo!
Comentariul de mai jos l-am postat ca replica la un articol publicat de Bogdan Olteanu pe opiniibnr.ro. In mintea moderatorului site-ului acesta nu a fost publicat pentru ca e „jignitor, ofensator, denigrator” . Cam asa e si cu negocierea pe care bancile sustin ca o au cu clientii lor – pumnul in gura. Cititi si voi:
1. La numarul de persoane cu datorii restante pe care bancile l-au raportat nu a fost luati in considerare si membrii de familie ai acestora, adica totalul populatiei afectate. De asemenea, multi din prietenii mei care nu au restante la credite au ajuns sa traiasca la limita subzistentei datorita acestei situatii. Nu inseamna ca nu sunt afectati.
2. Directiva europeana a fost data tocmai in ideea de a opri abuzurile pe care bancile le-au facut in trecut. De aceea caracterul reparator pentru cei afectati de abuzurile bancilor trebuie luat in considerare.
3. Abuzurile bancilor in cazurile de executare silita permise de Codul Civil sunt de notorietate, „vanzarea”creditelor catre alte tipuri de institutii pentru 10 – 20% din valoarea acestora fara nici o preocupare din partea bancilor de a negocia cu restantierii sunt dovada faptului ca bancilor nu le pasa de acestia. Bancile sunt preocupate ca bilanturile sa le iasa bine, motiv pentru care au externalizat catre bancile mama creditele neperformante (ne dati si noua o cifra?)
4. Sustineti ca „bancile evita greseala de a executa silita apartamentele”, puteti sa ne dati o cifra pentru: executari silite, externalizari de credite catre banci mama si alte firme de recuperatori ? O sa fiti uimit cat de multe sunt.
5. Daca bancile au respectat regulile de creditare pentru persoane fizice, de unde atata frica? Imi aduc aminte ca am dus la hartii si adeverinte si au fost facute o gramada de verificari. Le e frica bancilor sa faca fata greselilor din anii 2007-2008?
6. Solicitati existenta unor plafoane pentru aceasta lege (eventual calculate chiar de banci). Pai daca ma iau dupa calculele bancilor in care se arata ca o persoana are nevoie de 250 lei pe luna pentru subzistenta mi-e frica sa ma gandesc la ce alte calcule mai puteti face.
Mai am si alte comentarii, dar ma opresc la analiza pe textul dumneavoastra. Aceasta lege are caracter reparator pentru persoanele „fara pregatire financiara” care nu si-a imaginat explozia cursului valutar (multumim si BNR pe aceasta cale) si o punere la punct a bancilor „fara pregatire financiara” care cu toti analistii platiti pe bani grei nu si-au imaginat pabusirea pietei imobiliare pe care ele au generat-o.
Sorin Popescu
Sunt de acord cu cele prezentate de dl. Didier Colin in legatura cu urmarile crizei imobiliare din SUA.
Totusi in Romania marea majoritate a cetatenilor stau la BLOC! Nu putem vorbi de falimentul celor din bricolaj sau chiar profesii liberale precum arhitecții sau inginerii structuriști. Acestia au clasa lor de unde musterii care ii hranesc bine.
Transporturile…nici atat. Reafirm stam la bloc nu stam in suburbii ca americanii. Imobiliarul nici atat. O sa aiba locul lui acolo nici o problema.
Deci cand acest domn mai are curajul sa scoata perle de genul sa nu uite ca si noi romanii avem cel putin un neuron care ne ajuta sa mai gandim inca!
Daca domnul Didier Colin are asa mari cunostinte despre America sigur va intelege si asta : „Is payback time!!!”
Nenea ăla cu gură mare e exact şef la banca de unde s-a împrumutat Nutzi Udrea….
Este ca la las vegas ,banca niciodata nu pierde!