Frica păzește bostănăria, da’ nu-ți bagă și-n traistă

America înconjurată de garduri de fier și mii de polițiști pregătiți s-o apere de ea însăși. Pentru ca Washington-ul să nu mai cadă pradă „hoardelor dezlănțuite“ de adepți ai lui Trump, niște unii au crezut că e foarte potrivit să ridice baricade în jurul Capitoliului, al Casei Albe și al cine mai știe ce altor simboluri ale democrației americane.

Mesajul a fost destul de transparent: „Temeți-vă, fie-vă frică! Dacă Trump pierde, va curge sânge!“. Și n-o spuneau cei din tabăra lui Trump, ci tocmai cei din tabăra doamnei Harris, care făceau tot posibilul ca Trump să piardă. Pe de-o parte le cereau americanilor să-l aneantizeze la vot pe Trump, pe de altă parte le spuneau că înfrângerea lui Trump aduce haosul cel puțin în capitala SUA.

Schizofrenie curată și lipsă de coordonare. După ce ani de zile investești miliarde pentru a-i picta pe Trump și ai lui în cele mai sângeroase culori, niște brute nemiloase, naziști neiertători, vii brusc să le ceri oamenilor să-și pună integritatea fizică la bătaie pentru a apăra… Pentru a apăra ce și pe cine? Lacrimile unei actrițe mediocre, plină de bani, precum J.Lo? Liniștea sufletească a aproape miliardarei Beyoncé, care crede că sărac e Jay-Z, când nu se vând suficiente butoaie cu șampanie Armand de Brignac în cluburile din Mamaia? Ce-ar fi trebuit să apere americanul de rând, sărăcit de guvernări din ce în ce mai dezastruoase? Dreptul transgender-ilor de a urina din picioare în toaletele femeilor, după ce în prealabil le-au umilit pe acestea pe terenul de sport nu pare chiar tipul de drept al omului pentru care americanii (și nu numai ei) și-ar da viața.

Timp de decenii, americanul mediu a luptat în toate colțurile lumii cu toate amenințările posibile. A luptat cu imperialismul habsburgic și cu demența nazistă, s-a bătut în Coreea și Vietnam cu comunismul, a murit în Orient în lupta cu teroriștii pe care nu cu mult înainte guvernele americane îi sponsorizaseră.

Acum, geniali strategi electorali au crezut că trebuie să aducă dușmanul iluzoriu pe sol american. Au compilat discursurile fricii anticomuniste, antinaziste și antiteroriste într-o singură lucrare prost însăilată, suferind de lacune logice destul de evidente, pe care n-au mai cumpărat-o decât cei realmente slabi de înger. A fost prea mult, prea prost, prea pe față. Rețeta care a funcționat de atâtea ori a dat greș din cauza proastei implementări, a exagerării și a lipsei de considerație pentru publicul larg, pentru redneckăime. Unul dintre părinții publicității moderne spunea: „Nu-ți subestima niciodată publicul. El ar putea fi maică-ta!“. Elitelor democrate, din ce în ce mai convinse că filmele proaste în care joacă sunt totuna cu realitatea, tocmai mamele și tații lor le-au dat una zdravănă peste bot, trimițându-le să-și trateze idiosincraziile la psihiatru, nu în public, în fața unei țări sătule de propriile ei probleme.

Bau-bau-ul portocaliu american a fost înlocuit, în Moldova, de Baba Yaga de la Kremlin. Poliție în fiecare secție de votare, care să vegheze ca cetățenii să nu favorizeze cu ștampila invadatorul rus. Liste cu cetățeni care n-ar fi votat cum trebuie, amenințări deloc voalate pentru cei care ar fi îndrăznit să voteze altfel decât cu Maia Sandu. Ca și în SUA, și în Moldova democrația și libertatea nu puteau avea decât un singur reprezentant. Și te întrebi: dacă alternativele la doamnele Harris și Sandu erau nedemocratice, inacceptabile din punct de vedere legal, dacă se putea dovedi că alegerea oricui altcuiva decât respectivele doamne va duce la distrugerea sigură a libertăților și drepturilor fundamentale, cum de s-a permis, în niște state de drept, ca doamnele cu pricina să fie contracandidate de asemenea amenințări la viața democrației? Pare destul de ciudat că frica, teroarea n-au prea funcționat anul acesta nici pentru cei care au votat pe teritoriul SUA, nici pe cel al Moldovei. Partea proastă pentru democrații americani e că, de când și-au retras majoritatea militarilor din „teatrele de operațiuni“, SUA nu mai au suficienți cetățeni plecați la muncă în străinătate și susceptibili să poată întoarce un vot.