Futezătorul – Vă pasă de Mihaela, nu de copilul ei

Cred că sistemul de atracţie sexuală masculin dă rateuri din cînd în cînd. Altfel nu-mi explic de ce trenul Mihaela Rădulescu m-a lăsat pe peron din prima. Pur şi simplu nu o consider mai atractivă sexual decît o farfurie. Repet, nu e de la ea, e de la mine: mănînc puţin, dar foarte proaspăt. Din cauza defectului meu cu origini în chimia moleculară, am trăit toată viaţa o dramă: unde prietenii mei vedeau o divă superbă, eu am perceput tot timpul o cetăţeancă vag blondă şi cert agasantă, care vorbeşte extrem de nazal şi-ar trebui să-şi scoată polipii sau ceva. 

Din fericire, Universul se aliniază cu mine. Pentru că, în ciuda pictorialelor atent lucrate, ea nu întinereşte şi, în curînd, n-o să mai fie văzută de nimeni ca fiind sexy. Mai ales că femeile, creaturi bizare, îmbătrînesc cu patru ani pe an după 35.

Ce mă enervează? Mihaela are impresia că interesează pe cineva ce face copilul ei. E o chestie de bun-simţ, probată din miliarde de experienţe personale: te-ai înmulţit, consideri că odrasla ta e cel mai special conglomerat de molecule din Univers. Printr-o intervenţie chirurgicală de origine extraterestră sau divină, mamelor li se extirpă glanda care secretă alte subiecte de conversaţie în afară de copiii din dotare. Condiţie în care intuiţia ar trebui să-ţi spună că fiecare cetăţean vrea să audă ce fac copiii proprietate personală. Problema e că Mihaela vorbeşte despre puştiul ei în publicul format din părinţi care au, şi ei, problemele lor, sau din oameni ca mine, care n-au nici o problemă în a nu se lăsa impresionaţi de băieţeii simpatici cu nume exotic. 

Femeie, serios acum. În afară de infractorii de origine belgiană, nimeni nu vrea să citească articole cu tine pentru că ai un puşti care seamănă cu tine. Sincer? Toţi vor să afle cu ce cremă te dai pe fese. Normal că reporterii te întreabă de plod la începutul interviului, ca să te aducă într-o stare relaxată de autodezvăluire. Dar asta nu înseamnă că ăla micu’ e suficient de şmecher cît să vîndă singur o copertă. Şi-apoi, ce-i chestia asta, „Piciorul gras“? Sună a magazin de colanţi pentru Oana Roman. Cine naiba vrea să cumpere hăinuţe pentru copii normali de la Oana Roman? E perfect stupid! În final, Mihaela, te rog frumos, aproape că mi-e jenă c-o fac, întrucît fericirea mea sexuală nu ţine de asta şi o spun în numele tuturor băieţilor pe care nu-i interesează ce faci tu în viaţă, şi totuşi citesc ştiri cu tine pe ve­ceu: dă-ne o şaorma cu de toate şi fără Ayan. Nu-l amesteca în chestia asta. E prea mic şi prea pur ca să înţeleagă.