Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

GABRIELA MÜTTERLEIN: „Incredibil, înveți atîția ani, vrei să ajuți, să vindeci… și ești asasin!“

Zoom GABRIELA MÜTTERLEIN: „Incredibil, înveți atîția ani, vrei să ajuți, să vindeci… și ești asasin!“

E doctoriță. A plecat în Germania la începutul anilor ’90. Gabriela a luat numele soțului din a doua căsătorie. Lucrează la un spital unic în felul lui. Vine în fiecare an în țară să-și vadă părinții. Are umor și scaun la cap.

Cristian Teodorescu: De cîți ani ești doctoriță în Germania?

Gabriela Mütterlein: Lucrez ca medic din 01.02.1993, deci 28 de ani în același spital de tratare a tuberculozei. Spitalul în care lucrez este unic în Germania și, din cîte știu eu, chiar și în lume, și anume sînt tratați pacienții bolnavi de tuberculoză care însă nu sînt cooperanți (din diverse motive, de exemplu consumă droguri, alcool excesiv sau sînt bolnavi psihic) și părăsesc spitalele așa-zise normale, deși ei se afla acolo în izolare. În Germania există o lege de protecție împotriva bolilor infecțioase care dă posibilitatea Direcțiilor Sanitare, cu ajutorul unui judecător, să ceară eliberarea unei hotărîri judecătorești prin care acești pacienți necooperanți sînt obligați să fie aduși în spitalul nostru cu circuit închis. Unii pacienți socotesc că e „închisoare“ pentru că la ferestre sînt gratii, iar ușile sînt închise, deci pacienții nu pot ieși din spital. Am explicat pe larg acest lucru pentru că în momentul actual se preconizează o schimbare a acestei legi în care să se includă și noua boală provocată de virusul corona, respectiv acei pacienți care, deși sînt contagioși, nu vor să rămînă în izolare acasă sau la spital, vor putea prin lege să rămînă în carantină. Pînă acum s-au dat doar amenzi.

C.T.: Cum te descurci?

G.M.: La început n-a fost ușor, am avut multe de învățat (inclusiv limba germană!), am învățat să fiu punctuală (!), să am încredere în felul în care viața este organizată aici, am învățat că un „mulțumesc“ este de ajuns și nu e nevoie de „șpagă“. Cred că m-am integrat bine în noua țară (e ca o mamă vitregă bună!). În Germania sînt mulți oameni veniți de peste tot, se spune că fiecare al patrulea locuitor (statistică din 2019) are rădăcini în afara Germaniei; unii se descurcă, unii nu, dar cred ca asta depinde și de voința fiecăruia, există și germani care nu se descurcă (sau nu vor!): statul german, social, ajută.

C.T.: Ce părere au nemții despre medici?

G.M.: În general, au o părere bună, dar bineînțeles că, la fel ca și în alte profesii, nu toți medicii sînt bine pregătiți. Sau cred că sînt buni și pot trata orice boală și fac greșeli.

C.T.: Pe-acolo li se aduc medicilor acuzații de malpraxis în tratarea de COVID-19 ?

G.M.: Există și aici medici cu alte idei despre această pandemie. În felul ăsta sînt oamenii și mai derutați și nu mai știu ce să creadă, iar alții au astfel o confirmare a propriilor gîndiri.

C.T.: De cînd cu pandemia, ce zice lumea despre medicii care se luptă cu COVID-ul?

G.M.: Părerile sînt împărțite și chiar printre medici sînt unii care au păreri diferite: și în Germania, unii, cei mai mulți, au încredere în medici, alții îi consideră asasini!

C.T.: În mass-media ce imagine au acum medicii?

G.M.: În mass-media oficiale, o imagine bună. Pe Internet… ca peste tot: unii ne vorbesc de bine, alții de rău. Un extraterestru n-ar ști ce să mai creadă odată ajuns pe Pămînt, probabil că s-ar simți precum cetățeanul turmentat al lui Caragiale.

C.T.: Știu că și pe acolo se fac demonstrații pentru libertatea de a nu purta mască și de a scăpa de restricții. Cam cine sînt demonstranții?

G.M.: Demonstranții sînt oameni ca mine și ca tine, greu de spus de ce unii și nu alții; sînt din toate păturile sociale, inclusiv medici, iar politic se pare că mulți sînt atașați de partide naționaliste. Mulți cred în existența lui Dumnezeu, deși nimeni nu l-a văzut, totuși în existența virusului nu cred decît atunci cînd sînt direct afectați sau se îmbolnăvește cineva în cercul familiei sau al prietenilor. Trăim in general un fenomen curios, au apărut tot felul de teorii ale conspirației, unii cred în tot felul de bazaconii, iar alții nu mai știu ce să creadă. La început s-a știut foarte puțin despre acest virus și, din acest motiv, singurele măsuri au fost doar preventive: masca și distanța – în general, e mai ușor să previi o boală decît să o tratezi. Între timp, știm mai mult despre virus, dar în continuare nu avem decît măsuri de protecție: masca, distanța și mai nou vaccinul, care este și mai controversat. Un tratament care să asigure vindecarea nu există, iar efectele bolii pe termen lung asupra persoanelor care au supraviețuit nu sînt încă cunoscute. Mass-media încearcă să informeze oamenii, uneori cu un rezultat ciudat, unii devin foarte fricoși, iar alții bagatelizează existența virusului și demonstrează împotriva acestor măsuri de protecție. De fapt, cred că demonstrează egoism, lipsă de iubire pentru aproapele nostru, deși destui se pretind creștini.

C.T.: Cei ce vor libertăți din astea sînt susținuți și de partidele din Parlament?

G.M.: Da, există un partid AfD (Alternative für Deutschland) care este de extremă dreapta, ajuns chiar și în Parlamentul UE. De cîteva săptămîni, acest partid este sub observația Oficiului pentru Protecția Constituției și totuși au scos acum programul lor  pentru noile alegeri, care printre altele prevede ieșirea Germaniei din UE, o politică de zero emigrări, iar în ceea ce privește coronavirusul, ei sînt împotriva măștilor, a impunerii de a face teste și bineînțeles împotriva vaccinării direct sau indirect obligatorie.

C.T.: În timpul demonstrațiilor sînt acuzați medicii că ar fi asasini, ca aici?

G.M.: Da, sînt. Cuvîntul „asasini“ sună dur, ca și cum medicii vor să omoare oamenii. Incredibil, înveți atăția ani, vrei să ajuți, să vindeci… și ești asasin! Am senzația că, de cînd oamenii pot citi informații pe Internet, mulți cred că știu despre un subiect la fel de bine ca și unul care a studiat cîțiva ani; în cazul nostru, acum sînt unii care știu mai bine ce este cu virusul Corona, ca să nu mai vorbim că toți sînt mari politicieni care ar ști mai bine cum să conducă țara. Cea mai amuzantă mi s-a părut ideea că Bill Gates ar fi plătit mult pentru descoperirea vaccinului anti-Corona numai ca să ne implanteze un cip (care oare ce vrea de la noi, muritorii de rînd?!), iar medicii din toate lumea ar fi de acord cu dorința lui B.G., mă rog, cu excepția cîtorva medici (!).

C.T.: Ai fost în București tocmai cînd a fost mitingul acela care s-a sfîrșit cu pietre aruncate în jandarmi și în vitrine. Cum ți s-au părut?

G.M.: Am văzut la televizor că au existat demonstrații în mai multe orașe; oamenii au dreptul să demonstreze civilizat, însă cu violența nu sînt de acord. Mă întreb de ce nu există și contrademonstrații ale celor care sînt de acord cu măsurile luate împotriva pandemiei, căci bănuiesc că numărul demonstranților ar fi mai mare, majoritatea oamenilor au înțeles că acest virus există (de unde vine și de ce), că este peste tot în lume și nu numai în România sau Germania, și că avem toți de respectat niște reguli. Bănuiesc ca oamenii nu mai au răbdare, s-au săturat de efectul Jo-Jo, restricții/ridicare de restricții, efect pe care cred că l-au provocat ei înșiși făcînd presiune asupra politicienilor, care de „frică“ au tot cedat în loc să rămînă consecvenți pînă cînd dispare virusul sau cel puțin vaccinurile ajung în cantitate suficientă pe piață. La urma urmei, nu sîntem în război, ca părinții și bunicii noștri, nouă ne merge bine. Pe de alta parte, am senzația că, în general, în lume a crescut potențialul agresiv, îmi amintesc de luptele de stradă din America din vara trecută, demonstranții nu s-au oprit la o mișcare pașnică, au devastat magazine și au furat din ele, au stricat chiar și obiecte de artă, oameni nevinovați au fost răniți și unii chiar au murit. Sau poate că acest potențial agresiv este tot timpul în noi (!), acum însă avem posibilitatea ca în cîteva secunde sau chiar direct să fim informați prin intermediul Internetului și să reacționăm. Rămîne la latitudinea noastră să alegem între sursele de informare. Și exact aici se continuă cercul vicios, apar păreri contradictorii pe Facebook, Twitter, Instagram, oamenii se luptă mai departe verbal, de multe ori în mod jignitor, chiar și cu amenințări cu moartea. Constat că m-a prins tema și e prea complicat… Mă opresc, cu o zicală de aici din Germania, care îmi place și cred că se potrivește: „Dumnezeu pedepsește păcatele mici imediat, iar pentru cele mari își lasă timp!“. În speranța că omenirea va păcătui cît mai puțin sau va face doar mici păcate.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cel mai primejdios drum

    11 mai 2021

    Marele explorator care a călcat pe spinarea aligatorilor din mlaștini, dansînd pe buza prăpăstiilor cu rucsacul în spinare, înfășurat în voalul de zăpadă al miresei din Kilimanjaro, după ce a […]

  • Baroni, aruncați armele!

    11 mai 2021

    La parastasul ursului Arthur nu s-a auzit nici un bocet pesedist. Nici liberalii și nici ungurii nu s-au grăbit să-și tragă mucii la căpătîiul splendidei fiare. Toți iubitorii de natură […]

  • Vaccinații über alles

    11 mai 2021

    Bâjbâim neputincioși încă de la începutul lui 2020, în încercarea de a găsi un dușman cât de cât decent. Să fie măcar vizibil, să-l putem fotografia, filma și expune public, […]

  • De ce e mai coruptă stînga decît dreapta

    4 mai 2021

    Cine a furat mai mult: PDSR-ul lui Ion Iliescu în lungul și înverșunatul lui jaf din anii ’90 sau CDR-ul lui Constantinescu în haotica guvernare din anii 1996-1999? Cine s-a […]

  • Emasculata concepție

    4 mai 2021

    De ce se ratează complet partidele și politicienii așa-zis noi atunci când ajung la putere sau în apropierea ei? E o întrebare pe care uneori nici măcar nu vrem să […]