Discuțiile despre fake-news-uri au devenit cele mai mari producătoare de fake-news. Raed Arafat are deja săptămâna de când se luptă cu fake-news-urile, după ce statul român a inițiat o platformă pentru combaterea fake-news-urilor. E amuzant, e ridicol, e puțin jenant, dar nici nu avea cum să fie altfel.
Prima reacție care a apărut despre această platformă a fost legată de faptul că „iar fac nenorociții ăștia o instituție ca să închidă chestii, ce vor ei, cum vor ei, dacă înjuri PNL-ul, PSD-ul sau pe Ciolacu“. Normală atitudine, născută acum câteva săptămâni, când s-au pus guvernanții pe cenzură cu fainoșag. Au închis diferite site-uri, apoi și-au dat seama că au închis prea multe și au mai deschis din ele.
A doua reacție despre platforma de fake-news-uri a fost: „Aa, păi dacă nu închide nimic înseamnă că e inutilă“. Cumva, nedreptățile pe care o astfel de platformă le-ar fi putut face stăteau dovadă pentru faptul că ea e bună, că merge, că deranjează.
Cert este că prima misiune a platformei de stat dedicate fake-news-urilor este tocmai aceea de a putea să-și transmită publicului misiunea. Platforma nu închide pe nimeni, nu amendează, ci ar trebui să alerteze autoritățile astfel încât să se activeze, să apară, să explice, să combată. Greu de crezut că așa ceva o să funcționeze. Pentru că e mai mult decât înduioșător când auzi cum înțelege președintele țării lucrurile: „Este periculos dacă se dezvoltă dintr-un fake-news o astfel de panică și trebuie să fim foarte atenți și cu informațiile pe care le primim, iar jurnaliștii serioși și redacțiile serioase trebuie să aibă foarte mare grijă ce informații preiau și duc mai departe“. Seriozitate, abnegație, devotament și SRI plus arme, dacă se poate. Se poate.
