Pe site-ul HotNews, articolele de PR pentru clienții comerciali erau și sunt semnate de către Smile Media, agenție deținută tot de proprietarii site-ului. Doar articolele de PR pentru Băsescu, Iohannis, Kövesi purtau semnăturile celebrului cuplu de mari gânditori ai ecranului de smartphone, vestiții Păntălagă.
De când Păntălagă, însă, s-au făcut băieți mari și și-au făcut propriul lor site, au scăpat de dictatura despărțirii apelor dintre comercial și convingeri, și au început să semneze cu numele lor și articolele de imagine pentru clienții comerciali. Nu știm sub ce formă există acești clienți în situația în care site-ul domnilor Păntălagă este întreținut de către o asociație, nu de către o firmă, dar suntem convinși că, asemeni tuturor asociațiilor care clamează transparența, și asociația Păntălagilor va publica la final de an contabil o listă a donatorilor și a altor tipuri de binefăcători financiari. Așa fac toți cei care cer donații, tocmai pentru a-și dovedi transparența și buna-credință. Nu este nevoie de o lege specială pentru asta, ci doar de răbdare. Căci ONG-urile de bună-credință își declară singure finanțatorii, precum și cuantumul finanțărilor. Intervenția ANAF-ului în această problemă ar fi ilegală, cu siguranță, căci, în lipsa unei contravenții, instituția nu are dreptul de a furniza date confidențiale din contracte, așa cum a făcut-o în cazul celor de la Rise Project.
Așteptând raportul financiar al asociației Păntălagilor pentru anul 2018 (ce va apărea, cu siguranță, public, în 2019), putem spune de pe acum că nu ne va surprinde dacă printre donatorii de frunte se vor număra fie Black Sea Oil & Gas, fie vreo asociație a petroliștilor cu concesiuni pe platoul continental al Mării Negre. Iar ăsta este un lucru bun. Căci dacă BSO&G sau asociația concesionarilor nu ar fi folosit site-ul Păntălagilor drept berbece pentru a împinge Legea Off-shore pe gâtul Parlamentului în formula agreată de concesionari, în luna mai, probabil că publicul ar fi aflat prea greu și prea târziu despre legea cu pricina, atunci când nu s-ar mai fi putut face nimic. Așa însă, prin prezentarea incisivă și părtinitoare a părerii concesionarilor, Păntălagii au făcut un serviciu public, dând posibilitatea unor ziariști (puțini, din păcate) să sape, să cerceteze și să informeze complet.
Interviurile doar cu CEO-ul BSO&G, prezentarea doar a punctului de vedere al companiilor care vor să exploateze ieftin resursele de gaze și petrol din Marea Neagră nu sunt neapărat blamabile. În definitiv, Păntălagii nu sunt obligați de nimeni și de nimic să reprezinte interesul public, interesul cetățenilor acestei țări. Dacă ei cred că interesul unor oameni care vor să câștige mult, plătind foarte puțin României, este superior, e dreptul lor. O clanță care te bagă în seamă e mult mai ofertantă decât o națiune ingrată, care încă îți reproșează susținerea necondiționată a uraganelor Traian sau Codruța.
Strategia inițială a celor care vor să plătească mai nimic pentru gazele din Marea Neagră, adică acea strategie prin care se foloseau de Păntălagi pentru a impresiona Parlamentul, a eșuat. Mai mult, a stârnit, neplanificat, interesul unor curioși. Prea curioși. Genul ăla de curioși care nu cred că investitorii străini sunt trimișii lui Dumnezeu pe pământ, cum nici reprezentanții statului nu se află în această ipostază. Așa că strategii s-au repliat și au cerut tăcere. Celor cărora le puteau cere acest lucru, în baza unui contract sau a unei simple strângeri de clanță.
De aceea, până când Legea Off-shore a ajuns, din nou, în Camera Deputaților, unde a fost, iar, dezgolită de avantajele nemeritate acordate investitorilor, Păntălagii au tăcut mâlc. Ei, care cer dezbatere publică și pentru stoarcerea unui coș de pe fața Justiției, ei care susțin ieșirea în stradă pentru ordonanțe care nu există decât în mesajele lor propagandistice, ei bine, ei, aceiași, au tăcut mâlc atunci când ar fi trebuit să îndemne la o dezbatere serioasă despre viitorul resurselor noastre.
Au tăcut, au tăcut, n-au scris un singur rând despre Legea Off-shore și nici despre forma ei readoptată de Senat, care era în favoarea investitorilor și în defavoarea statului. Dar atunci când legea a fost iar luată în discuție serios, în comisii, și adusă mai aproape de ceea ce ar trebui să fie, Păntălagii au sărit ca arși. În doar două zile au publicat șapte articole. Nu despre Legea Off-shore, ci împotriva ei, așa cum ar fi putut ieși din Cameră. Brusc, Vosganian, Tăriceanu, ba chiar și insignifiantul de Gerea deveneau niște eroi. Investitorii plecau iar, cu tot cu banii ăia puțini pe care ar fi vrut să ni-i dea. Era nasol, România nu-și mai dădea pe nimic resursele, iar asta, conform Păntălagilor, este inacceptabil.
E dreptul lor să scrie ce vor, cum vor, pe cât vor.
Dar măcar știm ce înseamnă g4media: Gas for media!
Să sperăm, însă, că dacă vor trebui să plătească mai mulți bani statului, alde BSO&G, Exxon și Gazprom vor avea mai puțini bani pentru a cumpăra ziariști. Spre deloc.
Stimate PAH, admir nespus combativitatea vizavi de subiect, precum si informatiile pe care poate unii (precum suprasemnatul) le ignorau. Ma tem insa ca titlul articolului anterior pe aceasta tema descrie foarte fidel viitorul. Dar nu vreau sa te descurajez. No pasaran!
În numărul de săptămâna asta mai sunt încă două articole pe tema asta. Vor apărea și online.