Generale, huidu-hu, ia-te-n brațe și te du!

Cel mai dezastruos guvern al României a fost, probabil, cel condus de Petre Roman. Cele mai dezastruoase, că au fost vreo două.

Dar lui Petre Roman putem să-i găsim scuze: nu era competent, chiar avea o grea moștenire în spate, în față, în stânga și în dreapta. Arăta bine, înnebunise 70% din populația feminină a României și vorbea impecabil limba franceză. Hai, poate 60%.

Lui Petre Roman i-a succedat Theodor Stolojan. Un om. În guvernariatul lui s-a introdus TVA, atunci au auzit românii de accize, el a naționalizat valuta. Dacă nu v-ați născut după 2000, atunci poate mai țineți minte cum se mergea la casele de schimb nu doar cu buletinul sau pașaportul, ci și cu dovada că pleci în străinătate. Altfel nu puteai cumpăra dolari, franci, mărci. Euro cu atât mai puțin, că încă nu exista moneda asta.

Roman a fost un premier de fațadă, o pictură pusă-n geamul renunțării la fabrici și uzine, în avântul tarabelor de la care ne puteam cumpăra Pepsi original, îmbuteliat în căzile din Pantelimon, din părinți campioni.

Stolojan, dragul de Stolo, a fost răul necesar, care a oprit inflația galopantă, a redresat câte ceva din delirul consumaționist, a… Apoi a venit Văcăroiu. Serios, cine ar fi crezut că ăla, vreodată, va intra în istorie altfel decât cel mai prost prim-ministru posibil? Surpriză, n-a intrat așa. A ratat chestia asta, pentru că după el a venit Ciorbea. Premier mai nepregătit să fie premier n-a existat, până la el. Roman începea să pară acceptabil, Văcăroiu părea deja genial. Radu Vasile? Un accident insignifiant, ca și succesorul său, Manole după numele conspirativ dat de Securitatea cu care a colaborat. Năstase? Un corupt, desigur, care a condus guvernul ce a reușit să închidă negocierile pentru aderarea la UE și NATO. Un pârnăiaș. Bine că i-a urmat Tăriceanu, omul care a reușit să vândă pe nimic, moca, gratis, lucruri care nici măcar nu ne aparțineau la vremea aia, cum ar fi exploatările petroliere din platoul continental.

A vândut, dar a și făcut. Nimic.

Norocul nostru că s-a inventat Boc-ul, marioneta perfectă. A și avut ghinion, săracul, cu criza aia. Că doar n-a provocat-o el. El doar n-a putut să o gestioneze.

Ponta? Da, da, a fost și ăsta premier. Mai bun ca alții de dinaintea lui? Cu siguranță. Mai prost ca cei ce i-au urmat? Asta nici ca glumă n-ar merge. Dar, vorba clasicilor, „a trebuit să moară oameni…“.

Cioloș? Prea puțin, prea neconcludent. Grindeanu, Tudose, Dăncilă? Dacă iUmor face audiență, înseamnă că noi chiar iubim glumele proaste. Orban, Cîțu? Păi, ce ziceam? Ne plac la nebunie glumele proaste, mai ales făcute pe spinarea noastră.

Dar, hei, a venit salvarea, în persoana generalului Ciucă.

Nimeni, în ultimii douăzeci de ani, nu a reușit, oricât de prost ar fi fost, să aibă o guvernare atât de catastrofală. Nimeni. Dar de aia suntem o națiune mare, cu resurse inepuizabile, că oricând, mai ales atunci când chiar nu avem nevoie, scoatem din mânecă câte-un Ciucă.

Și totuși, generale, ne ajunge! Am văzut cât de jos putem ajunge, „how low can we go“, cum ar zice partenerul strategic. Am văzut, am înțeles, gata!

Îmbracă-ți uniforma aia bună, pune-ți decorațiile, toate, și ieși de revelion să ne uimești. Spune-ne că ne lași. Căci ne vei lăsa, nu-i așa? Așa ar fi frumos…