Ghidul conspirațiilor recente: Protestele orchestrate

Există o categorie specială de conspirații care nu se bazează pe ipoteze fanteziste despre reptilieni sau pe aselenizări trucate. E vorba de niște fapte banale, pe care doar tonul mistic al descrierii le transformă în planul pervers al unui centru ocult de putere. La limită, poți să acuzi orice grup de oameni că pune la cale o conspirație. Nu trebuie decât să vorbești despre executanții conspirației ca și cum ar fi niște personaje dubioase și străine, cu gânduri ascunse și cu o capacitate supraumană de a se organiza.

Protestele tot mai frecvente din ultimii ani au dus la ascensiunea unui nou tip de conspirație, bazat pe ideea că cineva dirijează din umbră aceste manifestații de stradă și că urmărește, prin ele, niște interese politice de grup. În mod normal, spune teoria conspirației, oamenii n-ar fi ieșit să protesteze. A existat o forță care i-a manipulat să facă asta. Protestele de anul trecut, de după incediul din Colectiv, au generat cele mai demente ipoteze, semn că democrația noastră încă e în etapa aia în care nemulțumirea exprimată a cetățenilor stârnește suspiciuni.

La fel s-a întâmplat și cu protestul de săptămâna trecută de la Palatul Parlamentului. La originea lui ar fi stat, spun teoriile conspiraționiste schițate în grabă, nu o nemulțumire autentică pentru votul din Senat, ci acțiunea unor grupuri de interese, care vor să împiedice o victorie a PSD-ului în alegerile din decembrie. La aceste ipoteze, însă, doar tonul e unul conspiraționist. Chestiile pe care le semnalează sunt cât de poate de banale și asumate pe față de participanții la proteste. Normal că n-a fost o manifestație cu scop unic și bine delimitat. Oamenii nu voiau să-și arate dezaprobarea doar pentru votul din Senat, ci pentru un întreg sistem și mod de a face politică pentru care salvarea lui Oprea e simptomatică. S-a strigat deschis împotriva PSD-ului și mulți dintre participanți au spus că ies în stradă ca să nu câștige Dragnea alegerile. Nu e nimic ocult în antipatia politică a unor oameni.

E amuzant, totuși, să vedem din ce tabără vin acuzele cum că protestele n-ar fi manifestări autentice ale indignării. E vorba de aceeași tabără care, la o lansare tipică de candidaturi, aduce zeci de autocare cu figuranți din țară.

Ideea că protestele ar fi dirijate din umbră scoate în evidență două explicații pentru care apelăm la conspiraționisme. În primul rând, din cauză că teoriile de acest fel se referă mereu la mașinațiunile unui grup advers, ai tendința să-i vezi deliberările interne ca pe niște chestii imorale și oculte. Pentru că privești lucrurile din exterior, ești deconectat de la autenticitatea indignării care-i scoate în stradă pe oameni.

Apoi, teoriile conspiraționiste mai sunt generate și de felul greșit în care ne imaginăm că oamenii își urmăresc scopurile. Nu avem scopuri separate și independente, așa cum au pretenția cei care se așteptau ca protestul să fie doar despre imunitatea lui Oprea. De fapt, suntem prinși într-o încâlceală de țeluri intermediare în care unele sunt mijloace pentru atingerea unor obiective pe termen lung de care nu suntem mereu conștienți, dar pe care ni le asumăm, dacă e cazul. Nu e nimic vinovat în faptul că protestul de joi nu a vizat doar votul din Senat, ci și un mod de a face politică pe care-l vrem sancționat la alegerile din 11 decembrie. Ce ne împinge, de obicei, spre partea ocultă a explicației e că uneori ghicim la ceilalți scopuri pe care nu și le asumă deschis de la început. Cauza e, însă, una banală. Nu e vorba de un secret bine ascuns, ci de felul în care funcționează oamenii.

Rămâne, desigur, suspiciunea că manifestanții n-au ieșit în stradă de capul lor, ci au fost maniulați de grupări oculte. Dacă, prin absurd, ipoteza asta e adevărată, extindem abuziv înțelesul manipulării. Practic, să manipulezi pe cineva înseamnă acum și să-l organizezi mai bine ca să-și atingă niște scopuri pe care le are deja și pe care numai niște lipsuri logistice le fac inaccesibile. În mod normal, manipularea se referă la influențarea felului de a gândi, la un control al ideilor care-i deturnează pe oameni de la traseul lor inițial. Nu e, totuși, un secret pentru nimeni că middle class-ul urban românesc detestă PSD-ul și-l vrea cel mult în opoziție, dacă nu cu totul în afara Parlamentului. În condițiile astea, nu mai e nevoie să-i manipulezi pe tinerii corporatiști ca să iasă în stradă împotriva lui Dragnea. Poți, cel mult, să-i organizezi, dar e o sarcină pe care și-a asumat-o deja Mark Zuckerberg.