Prin OUG 120 din 18.11.2003, Guvernul Năstase autorizează CNADNR să înceapă negocierile cu firma Bechtel pentru construirea Autostrăzii Transilvania. Bechtel este singura firmă cu care se negociază. După doar o lună, pe 19 decembrie 2003, Guvernul Năstase mandatează CNADNR să semneze contractul de execuție cu Bechtel. Pe 5 martie 2004, OUG 120/18.11.2003 devine Legea 32/2004, iar contractul cu Bechtel capătă girul Parlamentului. Pe 16 iunie 2004, la Săvădisla, Cluj, satul Vălișoara, are loc ceremonia de începere a lucrărilor la Autostrada Transilvania, lucrări ce încep cu ridicarea campusului Bechtel. În acel moment începe și pe teren istoria celei mai mari țepe pe care și-a luat-o statul român de la o companie americană (până acum).
Un audit finalizat în 2005,
la cererea FMI, arată că Autostrada Transilvania are un cost mult prea mare pe kilometru, de 5,4 milioane de euro. Culmea, avocații Ministerului Transporturilor sunt cei care susțin că, de fapt, costul este OK, pentru că Bechtel ceruse, inițial, 6 milioane de euro pe kilometru, iar obținerea unui cost de numai 5,4 milioane de euro pe kilometru este o victorie.
Autostrada Transilvania trebuia finalizată până în 2008, dar problemele legate de lucrări și de plăți au început încă din 2005. După încercări de renegociere a contractului, Bechtel a întrerupt lucrările, pretinzând că nu a fost plătită și că nici nu i s-au virat avansurile negociate inițial. Statul român, după schimbarea de guvern, părea mai hotărât să înceapă o nouă autostradă, pe un culoar pan-european finanțabil de către UE, și ar fi dorit, în măsura posibilităților, să renunțe la contractul cu Bechtel. ceea ce, însă, nu s-a prea putut, din cauza contractului existent, trecut și prin Parlament, parțial.
Între iunie 2004 și septembrie 2005,
compania Bechtel nu construiește nici măcar un kilometru de autostradă, dar primește de la statul român aproximativ 122 de milioane de euro. În septembrie 2005, Bechtel concediază 530 din cei 685 de angajați. Guvernul român amenință cu rezilierea contractului, dar se răzgândește și renegociază până în decembrie 2005.
Pe 19 iunie, Bechtel reia lucrările, după ce primește noi bani de la Guvern. În total, în 2006, Bechtel mai încasează 51,8 milioane de euro.
În august 2007, costul inițial al autostrăzii,
estimat la 2,8 miliarde de euro, este considerat depășit de către companie, care spune că, în realitate, autostrada va costa 4,7 miliarde de euro. Termenul de finalizare fusese, oricum, mutat, din 2008 în 2013.
În ciuda lipsei de realizări și a întârzierilor constante,Bechtel continuă să primească bani de la Guvern: 180,5 milioane de euro în 2007, 254,8 milioane de euro în 2008, 299 de milioane de euro în 2009, 229,5 milioane de euro în 2010, 130,6 milioane de euro în 2011 și 55,2 milioane de euro în 2012. Între timp, Bechtel ba lucrează, ba nu lucrează, mai angajează niște oameni pe care apoi îi concediază și tot așa.
De-abia în perioada 2009-2010, sub ministeriatul lui Radu Berceanu, sunt inaugurați primii 42 de kilometri ai autostrăzii, la multă vreme după ce aceasta trebuia să fie gata în integralitate. Premierul de la acea vreme, Emil Boc, inaugurează bucata de autostradă printr-un drive test cu o Dacia Logan.
În sfârșit, în 2014,
statul român reziliază contractul cu Bechtel, numeroase segmente de autostradă aflându-se doar în stadii incipiente de construcție. În cele din urmă, statul a plătit doar către Bechtel 1,4 miliarde de euro timp de zece ani, fără a mai pune la socoteală sutele de milioane de euro pentru exproprieri. Bechtel a livrat, de banii ăștia, doar 82 de kilometri de autostradă finalizați, care duceau de nicăieri nicăieri. Guvernul a fost nevoit, în timp, să organizeze noi licitații pentru execuție și, în unele cazuri, chiar și pentru proiectare pentru restul segmentelor de autostradă.
În momentul rezilierii contractului,
Dan Șova, care era ministru al Marilor Proiecte, acuza că varianta originală a contractului cu Bechtel lipsește și a sesizat și DNA în acest sens.
Ei bine, la șapte ani
de la rezilierea contractului și de la retragerea definitivă a Bechtel din România, dorim să dăm o mână de ajutor autorităților statului.
Pe un teren viran din Giroc, în apropierea Timișoarei, se află, de doi-trei ani, trei containere care conțineau, la început, întreaga arhivă a Bechtel România. În perioada care s-a scurs de la depozitarea containerelor acolo și până astăzi, acestea au fost devalizate de către „localnici“, care au folosit mare parte din documentele Bechtel pentru a se încălzi peste iarnă. Totuși, așa cum se poate vedea și în poze, încă mai există numeroase documente legate de construirea Autostrăzii Transilvania, de achizițiile de piatră și așa mai departe. Un procuror care se mișcă repede ar putea, eventual, să mai descopere ceva informații utile, cum informații utile s-au găsit și la Berevoiești, atunci când au fost arse și îngropate documente ale fostei Securități, la ordinul lui Virgil Măgureanu.
Și, la o adică, poate s-ar putea obține ceva informații despre containerele respective și de la domnul Sorin Grindeanu, posesorul unei frumoase vile în Giroc, de la primarul pesedist al Girocului sau chiar de la Ilie Sârbu, care, pe vremea când mai era membru al Parlamentului, își deschisese birou parlamentar în Giroc.
Hai sa comparam:
-” Un audit finalizat în 2005, la cererea FMI, arată că Autostrada Transilvania are un cost mult prea mare pe kilometru, de 5,4 milioane de euro.”
– ( H.N./01.06. 2021): „( A7-Moldova)… cu lotul 1 Dumbrava – Mizil (km 0+000 – km 21+000), lotul 2 Mizil – Pietroasele (km 21+000 – km 49+350) şi lotul 3 Pietroasele – municipiul Buzău (km 49+350 – km 63+250), este estimată, potrivit Agerpres, între 4,290 miliarde de lei şi 5,062 miliarde de lei, fără TVA.” Adica, constat eu, la un cost mediu estimat de 14,7 mil.Euro/km. Adica, constat tot eu, de f’o 2,7 ori mai mult decat cel „mult pre mare” de la Bechtel! E drept ca Ploiesti- Buzau e cam prin camp, ceea ce creeaza dificultati suplimentare (?!). O merita v’un audit, ceva?