Am prin preajmă o groază de alegători nehotărîți. Mai mult decît nehotărîți: șovăielnici, bombănitori și schimbători la chip – după chipul și asemănarea politicii –, cum îi stă bine unui intelectual. Ieri întristare, azi bucurie. Ba nu, e invers. Ieri îi întrebai cu cine votează și știau, fără să clipească, azi îi întrebi din nou și răspund diferit. Oamenii ăștia nu-s chiauni, sînt doar nițel prea implicați în trebile cetății. Vor un președinte mișto și de aia li se lipesc ochii de televizor, pe toate posturile, în loc să-și vadă de treabă, cum își văd promoter-ii, ale căror idei și direcții nu se schimbă, nici arse cu fierul roșu al propagandei. Chiar! Aceștia din urmă sînt un bun exemplu de oameni deciși, care știu ce vor. Șovăielnicii mei (care, după unele statistici, ar reprezenta cam 40% din electorat, adică aceia care au de gînd să voteze) sînt ca puii de bibilică sau ca puful de păpădie. Numai ce deschide gura alesul lor, ăla pe care l-au cîntărit cu balanța farmaceutică, și, brusc, le cade cerul în cap.
Au votat de cu iarnă cu Lasconi? Drace, atîtea a dat pe goarnă Elena, că suporterii au început să-și retragă ambasadele. Nu trecea o zi să nu mai vină cu o nouă dumă. Și abia ce au abandonat-o, din primăvară, că iată-i întorcîndu-se la origini (nu sugerez nimic licențios), după ce goarna de partid a sunat retragerea, prin surlele de frunte. Din candidat cu șanse sigure la locul doi și – de ce nu? – taman în vîrf, la Cotroceni, Nicușor pierde teren tot pe trîmbița lui (și a echipei). Probabil că experții își smulg părul albit de pe cap, de la subsuoară și din alte zone, cînd văd că mîna de ajutor care nu spune o poveste dărîmă și această rută. Inabilitatea în comunicare a devenit mai importantă decît comunicarea însăși. Ponta, cu-ale lui coroane, puse una peste alta, cum numai în TikTok găsești, era pe cai mari, spărsese electoratul indecis, pesediștii chitiți și… Și numai așa îmi explic ce, cum, de ce și cînd și-a dat drumul la gură. În culmea succesului, gura a uitat de guru, și s-a hotărît singur și nesilit de nimeni să dea o dumă. Și a dat-o. Nu mă întrebați cum a spurcat scăldătoarea, că e peste puterile mele omenești să prevăd una ca asta, așa că mă mulțumesc să zic. Chiar dacă nu a inundat vreodată malul românesc (și am motive să cred că nu a făcut-o), declarația asta i-a aruncat în aer cel puțin 50% din voturi. Și, a naibii consecință, cine a răsărit din spuma mării? Crin. Doamne, ce trăsură, ce galerie, ce onoruri au urmat făcăturii cu dosarul de Securitate! Așa un ajutor nu găsești decît în povești (n-am găsit altă rimă). Și, taman cînd a încălecat calul alb al turului II, a glăsuit și Crin. Ce? Ceva cules cu acribie tot din puțul gîndirii. Cică „aș face ca în China, i-aș împușca pe stadion“. Săracu’ Vadim, mort, mort, da’ umpik de orgasm tot a avut. Cine să bănuiască un admirator atît de decis, atît de energic, atît de treaz dintr-un partid „pro-european“?
Așa că – revin – amicii mei cad sistematic, zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă, în borcanul cu melancolie. Nu se mai hotărăsc odată pe cine să bage în urnă.
Și nu pot să nu mă gîndesc: oare nu ar fi mai bine să li se taie limba candidaților? Tăcerea e ca mierea. Și dacă tăceau, filosofi rămîneau. La Cotroceni, birjar!
4.690 de vizualizări
Citesc de mult timp cu plăcere articolele de aici. Și creativitatea satirelor este mai mult decât binevenită. Remarc de asemenea cu plăcere că sunt aici oameni cu scaun la cap care îmi împărtășesc impresiile despre lucrurile care se întâmplă în spațiul politic în ultimul timp. Dar articolul acesta reprezintă prima dată când observ un lucru cu care nu sunt de acord, așa că las și eu un comentariu (mai lung).
Fiecare are, bineînțeles, opinia lui și dreptul de a critica/satiriza. Dar mie unuia mi se pare exagerată reacția la declarația lui Crin despre traficanții de droguri, când a spus “i-aș împușca pe stadion”. Este sincer o ieșire mai mult decât firească – vorbim despre niște lichele care speculează teribilismul, viciile și slăbiciunile unora, nu vorbim despre niște cetățeni care se scoală cuminți la 6-7 dimineața să se ducă la job… Sunt deja doldora pușcăriile de pehlivani care ulterior ies și se întorc la “bunele practici”. Iar drogurile au devenit un fenomen care, din păcate, se resimte din ce în ce mai mult. Declarația lui Crin nu a făcut decât să puncteze faptul că traficanții de droguri sunt niște ființe lacome și abjecte. Adică sincer, declarația lui Crin era aia “din puțul gândirii” și nu declarațiile “ursarului”de George Simion care îl tot târâie în brațe pe neolegionaro-neocomunisto-mesianicul CG (că nici el nu știe de fapt ce e – l-a buimăcit de tot instructajul rusesc…) și care țipă cât îl ține goarna pe care o numește gură inepția cu “Turul doi înapoi”… Cât despre cei care zic (că am avut nenorocul să aud astfel de oameni zilele astea…) care zic “nu știu cu cine să votez”: păi hai să vedem rațional pe cine poți vota:
Pe Nicușor Dan, un om plăpând, cu un caracter de sociopat, care a pretins că e “independent” și care era în fapt împins din spate de niște șmecherași din USR (așa cum a revelat și circul din acel partid) și care are legături cu Matei Păun, care spune că dictatorul Putin – din cauza căruia case au fost jefuite și distruse, femei violate și civili uciși – nu e un “om rău”?
Pe Elena Lasconi, care nu dialoghează ci țipă ca o mahalagioaică, căutând practic să își domine adversarii și colegii deopotrivă prin ton și nu prin coerența argumentelor (care îi lipsește de altfel cu desăvârșire), care era lăudată de turnătorul securist Băsescu-Petrov și care își atârnă pueril Crucea la gâtuț că de, și pro-rusului CG i-a mers binișor cu aerul de “preacuvios” la cei slabi de înger (pe Dumnezeu îl porți în suflet – nu ar trebui să fie nici decorație kitschioasă și nici subiect de blasfemii)?
Pe George Simion care are la fel de multă clasă ca un șef de galerie sau golan de stradă, care are interdicție din partea moldovenilor și ucrainenilor, care este un agent al rușilor ale căror porunci le execută sârguincios – că na, îl ura pe “tovarășul” său CG pe care l-a și scos din AUR, dar când a venit comanda de la Moscova imediat s-a preschimbat în valet și adunător de semnături pentru marioneta rușilor ( adică același CG pe care în fapt îl urăște și invidiază în continuare) – și se îmbracă în “dac liber” (deși sigur habar n-are cine dracu’ o fi fost Burebista…) uitându-și astfel originile (adică neamurile lui de ghicitoare și ursari nomazi veniți pe căruță…)
Pe Victor Ponta, un mediocru, un oportunist inconsecvent care i-a trădat pe toți din jurul său, care a prioritizat siguranța sârbilor peste a propriului popor și care s-a dat pe lângă liderul sârb pro-rus Vucic?
Pe cine, pe tolomacul băsist de Funeriu care are carisma unei cizme? Pe Lavinia Șandru care încearcă să o imite pe Lasconi?
Crin Antonescu este, fiind la bază profesor de istorie, intelectual și totodată patriot; a fost mare critic al influențelor securiste; este un diplomat care vorbește nu țipă și vine cu argumente; este singurul care a vorbit despre apărare într-o eră în care rușii cu nostalgii sovietice ne bat la poartă; este mai mult decât capabil să se apere singur, să valorizeze alte forme de electorat (știu destui profesori și chiar câțiva doctori care vor vota Crin – aceiași oameni care au simțit că nu îi reprezintă inși ca Ciolacu și Ciucă și alții propuși înainte de partidele istorice care i-au neglijat ca alegători); este un bărbat care a crescut singur o fată după moartea primei soții, iar asta spune ceva despre el ca om; este un om care și-a apărut cu mult curaj prietenul în fața unei Securității la menționarea căreia mulți tremurau; este ferm, nu se dă după deget chiar dacă poate părea sever în ceea ce spune – prefer așa, și nu fățărnicia și lașitatea de care au dat și dau dovadă în continuare o groază de alți politicieni. Este singurul care a avut o treabă și cu frații noștri de peste Prut, care s-a dus la ei și care a vorbit cu ei și singurul care a spus adevărul, că “suntem un popor în două state”, sfidând astfel propaganda URSS-istă care a încercat (și parțial reușit, din păcate) să alieneze Moldova de România. Celor care îi reproșează lui Crin că a fost plecat 10 le spun așa: 1) a rămas până la urmă în Occident nu s-a dus prin Turcia sau prin Serbia ca “musiu” Ponta… 2) din câte știu granițele sunt libere pentru toți și nu mai trăim sub globul de sticlă al lui Ceaușescu 3) pe logica aia nici diaspora nu ar trebui să aibă cuvânt de spus că na sunt plecați – adică cum vine mentalitatea asta a unora: dacă cineva pleacă din țară ce se întâmplă, gata s-au rupt rădăcinile sau ce? 4) a stat pe propriile economii din munca proprie și ajutat și de munca soției sale, nu s-a perindat prin Zanzibar și mai știu eu naibii pe unde pe banii românilor ca “Herr” Klaus Iohannis… Pentru mine cel puțin Crin e singurul candidat care are capacitatea de a fi lider – poate să facă față agresiunii Rusiei, poate să fie și mult mai ferm în relația cu UE , dar și cu ciocoii autohtoni.
Îmi cer scuze pentru lungul “eseu”, dar am simțit nevoia să îmi spun și eu opinia – mai ales după ultimul pocinog pe care au încercat să i-l însceneze lui Crin. Sigur, cum am spus, fiecare are drept la propria părere și interpretare – pentru că din fericire nu suntem o masa complet amorfă și uniformizată cum vedem la ruși sau la americanii din MAGA și ne bucurăm de libertatea de gândire și de exprimare.