Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Hai ai noștri, hai democrația!

Zoom Hai ai noștri, hai democrația!

În 1999, când încă era ministru de Externe, Andrei Pleșu declara într-un interviu: “Am apreciat intrarea SUA în Vietnam şi am deplâns ieşirea lor de acolo. M-am opus intrării URSS în Afganistan…”. E de remarcat că, în plin regim comunist, Andrei Pleșu se manifesta mai mult sau mai puțin public prin sprijinirea americanilor și prin opoziția față de URSS. E drept, regimul însuși se opunea invaziilor sovietice, încă din 1968, dar asta nu-l face pe domnul Pleșu mai puțin curajos. La fel de remarcabil este că unul dintre cei mai inteligenți oameni ai României ultimelor decenii judecă – și judeca și atunci – în termeni de tabere, urale și huiduieli.

Poate că în timpul Războiului Rece era normal să gândești doar în alb și negru, poate că dorința de libertate te putea face să crezi că americanii nu au decât scopuri bune, în timp ce sovieticii n-au decât scopuri rele. Mă rog, sovieticii chiar aveau doar scopuri rele, își doreau să-și impună sistemul de guvernământ în cât mai multe țări posibil și voiau să controleze aceste țări, ca lider al lumii comuniste. Ceea ce era, evident, rău. Americanii, pe de altă parte, doreau să elibereze țările de comunism. Dar numai pe cele care nu erau deja ocupate. Cu alea era altă problemă, că dacă ar fi vrut să le elibereze ar fi intrat în conflict direct cu sovieticii, ceea ce nu-și permiteau.

Intrarea sovieticilor în Afganistan s-a petrecut pentru că aceștia voiau să controleze țara printr-un guvern-marionetă, comunist. Războaiele din Coreea și Afganistan tot cauze ideologice au avut, rușii și chinezii încercând să câștige cât mai mult teren, iar americanii încercând să-i împiedice. Teoria Dominoului, enunțată de Eisenhower într-o conferință de presă, spunea că dacă o țară devine comunistă, atunci aceasta va infesta și țările din jur. Pentru a preîntâmpina întinderea comunismului în Thailanda, Burma, Laos, Indonezia și mai apoi înspre Filipine, până, hăt, în Noua Zeelandă și Australia, americanii au ținut morțiș să controleze un stat anticomunist în zonă, iar ăla era Vietnamul de Sud. Dar, cum sovieticii nu au reușit în Afganistan mai târziu, n-au reușit nici americanii în Vietnam.

Că vreunii dintre ei au fost mai îndreptățiți să lupte în țările respective sau nu, depinde de cum ne raportăm la expansiunea comunismului în perioada aia. Sigur, unora războiul purtat de americani li se pare îndreptățit, altora nu. La fel și în cazul războiului din Afganistan. În termenii absoluți ai înțelegerilor internaționale și al Cartei ONU, de fapt, nici una dintre marile superputeri ale vremii nu avea ce căuta acolo și atunci.

Războiul Rece s-a terminat, acum ceva vreme, dar războaiele în care rușii joacă de-o parte și americanii de alta, nu. Este destul de clar că rușii sprijină, în continuare, regimuri nedemocratice, autoritare, în timp ce americanii se lovesc de regimurile alea în încercările lor de a-și satisface nevoile. Nu toate regimurile autoritare și nedemocratice îi deranjează pe americani. Cu unele sunt aliați. Doar că modelurile de business sunt diferite. La fel ca în perioada Războiului Rece, rușii dau bani și armament, trimit consultanți și se implică direct. Pentru a deține controlul, mai ales strategic. Americanii nu trimit bani de cele mai multe ori, decât pentru perioade scurte. După aia trimit avioane, rachete și pușcași marini. După ce se termină totul, avioanele, rachetele și pușcașii marini se retrag, iar țările eliberate sunt rugate să plătească pentru servicii. De aia americanii ies, pe termen lung, victorioși. Intervențiile lor sunt doctrinare doar de fațadă, ei fiind preocupați cu adevărat de a-și asigura resursele la prețuri convenabile și de a-și păstra controlul asupra resurselor cu pricina, ca să nu se trezească din când în când cu surprize neplăcute. Rușii bagă bani, dar nu ajung niciodată să și-i recupereze cu adevărat. Iar din când în când mai scade dramatic prețul petrolului, de-i lasă fără bani, o vreme.

Dar asta se întâmplă când America și Rusia se întâlnesc de părți diferite ale baricadei prin Africa sau Asia. Americanii își freacă mâinile bucuroși că au mai vândut ceva câte unui emir sângeros, că au mai încasat niște contracte serioase pentru reconstrucția Irakului și tot așa. Noi, aliați și parteneri strategici, aplaudăm de fiecare dată când o rachetă americană își atinge ținta, indiferent de motivul pentru care a fost trasă. Suntem de părere că toți dictatorii din lume trebuie îndepărtați de americani, pentru că dictatorii sunt răi și nesimțiți. Așa că ne uităm înspre Siria și sperăm că Bashar al-Assad n-o mai duce mult.

Între timp, la noi, în Europa, rușii ne arată că știu să facă și business, când vor. Au bătut palma cu nemții și nu mai au foarte mult până să fie capabili să strângă toată Europa de calorifere, atunci când au ei chef. Germanii sunt aliații principali ai rușilor în cucerirea monopolistă a pieței gazelor naturale. UE a lăsat-o moale cu acțiunile antimonopol în cazul Gazprom, de dragul nemților, iar nemții au statut privilegiat la capătul conductei: doar 200 de dolari mia de metri cubi de gaz. Ceilalți de prin Europa, mai ales esticii, pot aplauda în continuare rachetele americane, dar pentru mia de metri cubi de gaz plătesc 350 de dolari. Dacă vor mai ieftin, trebuie să mai cedeze câte ceva Gazpromului. Pe americani îi costă cam două milioane o rachetă trasă înspre țintele care vor duce la căderea dictatorului Assad. Iar rușii aplaudă, căci în timp ce lumea se uită în Siria ca să vadă cum e pedepsit ăla care dă gaze rebelilor, ei își consolidează poziția de șantajiști principali ai Europei, pe care o țin în laț, culmea, tot cu gazele. La un moment dat se va prinde și Europa că e dependentă energetic de dictatorul de la Kremlin, dar va fi meritat, căci dictatorul din Damasc va fi fost, poate, îndepărtat la vremea aia.

2 comentarii

  1. #1

    era dl.Plesu impotriva dar nu l-a intrebat nimeni, si totul a ramas asa…

  2. #2

    destul de buna analiza si la obiect..totusi, spuneti ca rusii nu-si recupereaza banii niciodata..aici gresiti, cel putin in privinta Romaniei..noi nu reusim sa mai recuperam nimic de la ei: Basarabia, facuta bucati, o mare parte din tezaur, ceea ce au furat de la noi prin sovromuri, etc….p.s. in privinta lui Andrei Plesu, sa admitem ca e preferabil modul sau de gandire, modului de negandire si exprimare a ,,echipei” dragnea…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint