Lupta politică de la vîrful PNL e o încăierare pe bani. În colțul roșu trepidează Cîțu, o marionetă fără trecut politic, cu studii la fel de controversate ca ascunsele sale conturi din off-shore și cu o ignoranță agresivă, întrecută doar de nepriceperea de a rosti o frază pînă la capăt, iar în colțul galben tropăie Orban, un activist bătrîn și leneș al partidului, înhățat de DNA și hrănit în trecut de asfaltatori, țuțăr de vocație, lacheu al lui Cocoș și gata să țopăie în Piața Victoriei ca să nu ia condamnare.
Cîțu reprezintă nimicul angajat într-o acțiune de forță al cărei scop e preluarea ostilă a partidului, a guvernării și, mai ales, a banilor puși în circulație de PNRR. Cîțu e sprijinit de celălalt abis al politicii, Iohannis, de falanga ardelenilor oportuniști, de pedeliștii și pedelistele care și-au clădit cariera sprijiniți pe coate și genunchi și de versatila familie Gorghiu-Isar. Orban are de partea lui, pe lîngă egala nepricepere la economie și la buna guvernare, o oarecare legitimitate, ce răzbate din lunga-i rezistență în structurile partidului. Cîțu e străinul invadator, instrumentul strîmb prin care președintele, PDL-ul, Gorghiu și ardelenii vor să înșface miliardele, în timp ce Orban e apărătorul vechilor năravuri de furt local, care vor să-și păstreze dominația, prin baroni, asupra roadelor guvernării.
Sfătuit de mînuitorii săi, Cîțu l-a smuls pe Nazare de la Finanțe ca să poată mitui filialele înainte de congresul din 25 septembrie, care stabilește președintele partidului și șeful Guvernului. Ca ministru de Finanțe interimar și premier, el poate grăbi rectificarea bugetară și, astfel, poate cumpăra, după bunul plac, voturile organizațiilor din teritoriu și bunăvoința instituțiilor de forță, care-l sprijină pe niște bugete deja negociate. Ca dovadă, oameni din tabăra lui Orban au început să apară în interceptări care, chiar dacă n-au aplicabilitate penală imediată, transmit mesajul de teroare acolo unde trebuie.
Orban, la rîndul lui, are cooperarea organizațiilor nepenetrate încă și se bizuie pe sentimentul aproape general de frustrare pe care-l generează abuzul de putere și aroganța cuplului neștiutor Iohannis-Cîțu. De aici și pornește asul politic din mîneca lui Șică. Pe această frustrare internă de la baza partidului și din facțiunile conservatoare se poate clădi votul de revoltă de la congres.
Situația de azi din PNL seamănă în mare măsură cu situația de acum trei ani din PSD. Iohannis, ca și Dragnea, vrea să impună, fără să țină seama de partid, un premier care-i convine lui. În rolul lui Grindeanu e, așadar, Cîțu. În rolul lui Sevil Shhaideh, respinsă de președinte, e Orban, respins și el imediat după alegeri. În rolul lui Dragnea, ați ghicit, e Iohannis. Atît că el nu e amenințat de pușcărie, ci, dimpotrivă, e în poziția de a amenința cu pușcăria.
Complicitățile complică actualitatea, ținând cont că Băse l-a ras și pe Stolo, și pe fra’su, iar el a scăpat basma. Deocamdată. Năstase și Videanu mângâie pisici miliardare, numărându-le ouăle, Părerea mea îl mai sună, din greșeală pe Tără, crezând că vorbește cu Cozmâncă, nimic nou. Mai tragem un loz, report la categoria zero…