Scrisoarea care cere capul lui Liviu Dragnea există, deocamdată, doar în imaginația rebelilor din PSD. Nimeni n-a văzut-o, nimeni n-a pipăit-o, nimeni n-a semnat-o și nimeni nu pare s-o fi scris. Ea a pornit ca un bulgăre mic de zăpadă în paginile presei care trudește de doi ani la groapa lui Dragnea și s-a tot rostogolit prin rețeaua zvonerilor și răspîndacilor SRI pînă a devenit un bulgăre mare. Peste week-end, bulgărele s-a topit și puciul, revolta, revoluția – tot ceea ce promitea documentul invizibil – au lăsat loc unei acalmii de rutină, în care dictatorul Dragnea e înjurat pe la colțuri doar ca să fie pupat mai bine în cur.
Nici Dragnea însuși n-ar fi putut aranja mai bine apele în favoarea sa. Acest al o sutălea asalt de catifea la beregata despotului din Teleorman îi întărește și mai mult legenda de nemuritor politic. Dragnea a scăpat din mai multe ambuscade politice decît tiranii din antichitate și din mai multe tentative de asasinat judiciar decît toți înaintașii lui la un loc. Mitul imortalității lui politice crește cu fiecare răzmeriță internă și cu fiecare drum la parchet, așa încît puciștii de serviciu încep să se gîndească de acum la otravă.
În fruntea listei de conspiratori se află, de patru tentative încoace, incorigibilul colaborator al SRI Mihai Tudose, care tot depune la Hellvig proiecte de preluare a PSD fără să reușească să îngroașe numărul complicilor la mai mult de nouă. Pînă acum, în ciuda campaniilor duse în rețeaua de securiști din partid și din presă, nici o grupă de asalt n-a reușit să adune o revoltă cu două cifre, adică niciodată nu s-a atins numărul de zece revoltați.
Elementul de noutate la etapa revoluționară „Firea și scrisoarea” este recrutarea în conjurație a lui Paul Stănescu, de la Olt, căruia i s-a promis nu numai locul lui Dragnea, ci și pe cel al Vioricăi Dăncilă. Stănescu, pe care-l leagă de Dragnea nu numai baronistica, ci și o loialitate bazată pe limitele culturii și vocabularului, a fost atras de Tudose în capcana ambiției și a vanității. În acest moment, Stănescu se crede salvatorul calificat al partidului, al guvernului și al țării, așa cum se credea pe vremuri cel mai bun tractorist din IAS. Numai că, între timp, conflictul intern din PSD a intrat în previzibila fază a batistei pe țambal, iar revoluția și-a strîns jucăriile și a luat-o spre casă. Nimeni nu și-a amintit să-i spună și lui nea Paul, care stă de trei zile la ceas la Universitate, cu masca pe ochi, cu pumnalul ascuns sub mantie și cu pălărie de muschetar pe cap, așteptînd semnalul.
