Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Iar câștigătorul este…

Zoom Iar câștigătorul este…

Undeva, într-un apartament destul de cochet din Bruxelles, un tip ofilit și scârbit de viață luptă cu amenințarea teroristă mângâind cu o mână pisica, iar cu cealaltă frecând o frunză de mentă. S-ar așeza la birou să-și scrie memoriile, dar e prea devreme. E de-abia ora 13, iar cafeaua pe care a băut-o la 12,15, atunci când s-a trezit, încă nu și-a făcut efectul. Ar putea să deschidă televizorul, să vadă care mai sunt noutățile, dar încă n-au venit băieții de la firma de automatizări, care au promis că televizorul se va deschide la o simplă mișcare a pleoapei. Iar până vin ăia, telecomanda se află la 40 de centimetri distanță. El nu e sclavul nimănui, să bată atâta drum în fiecare zi. Doar n-a muncit toată viața doar ca să ajungă acum, la venerabila vârstă de 56 de ani, să fie nevoit să-și deschidă singur televizorul…

Era un bun orator,

pe vremuri. N-o să știm niciodată dacă are o cultură vastă sau nu, dar nu jonglează cu citatele, nu te sufocă niciodată cu trimiteri la alți mari oameni. Și, totuși, discursurile lui sunt curgătoare, penetrante, te fac să vibrezi. Atunci când sunt. N-a mai ținut unul de pe la începutul lui 2014. Și până atunci, oricum, se menaja. Nu ținea discursuri oricând, la orice oră. Două-trei pe an, în momentele esențiale, erau suficiente. Așa sunt artiștii talentați: își protejează resursele, mai ales dacă acestea sunt limitate.

Dar de resurse nu duce lipsă astăzi eroul nostru. N-a dus aproape niciodată din 1990 încoace, dar azi chiar stă bine.

Soția lui încasează peste 200.000 de euro pe an. Prin comparație, cei 66.000 de lei pe care-i ia el de la locul de muncă sunt nimica toată. Numai că el are un avantaj: nu l-a mai văzut nimeni pe la serviciu de prin 2014, puțin după alegerile europarlamentare. Atunci s-a retras cu gloria între picioare și abia dacă a mai trecut pe la locul de muncă de câteva ori, să nu creadă casiera c-a dat colțul.

Așa i-a trecut cam toată viața.

Prin studenție a ars-o cât mai mult cu putință. Din frondă, un an, și ca să prindă un post bun după a doua repetenție. Când a fost să muncească, și-a dat seama că ar face-o pentru un regim dictatorial, așa că a tras chiulul cât de mult a putut. Norocul lui că a venit anul 1990, a apărut Parlamentul, iar acolo și-a găsit repede un loc călduț. Deputat, din 1992 până în 2008 și, mai apoi, din 2008 și până azi, senator.

Ca orice liberal care se respectă, n-a muncit nici măcar o singură zi în mediul privat, habar n-are cum se câștigă banii, altfel decât de la stat. Ei, și? Ce-i rău în asta?

Faptul că n-a muncit niciodată decât la stat

l-a calificat pentru funcția de președinte al PNL, pe care a ocupat-o din 2009 până pe 26 mai 2014, când a demisionat, după ce-l luase gura pe dinainte. A demisionat și a lăsat în aer atâtea proiecte, încât, probabil, nici nu și le mai amintește pe toate.

După 2012 avea de făcut câteva treburi extrem de importante: să schimbe Constituția, să reorganizeze administrația și, nu în ultimul rând, să câștige alegerile prezidențiale. Greu să faci toate astea, când nopțile le petreci cu prietenii la masa de poker, iar în timpul zilei uneltești pe la partid, închipuindu-ți că ești mare strateg și jucător de șah.

Constituția a rezolvat-o repede: s-a pus președinte al comisiei de revizuire. A fost atât de ferm, atât de dur, atât de hotărât, încât proiectul a fost abandonat, până la urmă, din motiv de lălăială.

Cu reorganizarea administrativă a fost cam la fel. Nu, nu se mai ocupa el, dar era ferm în a fi labil și a nu avea două decizii la fel, mai ales atunci când îl trăgeau de urechiușele înroșite de somn oamenii care chiar cotizau la campaniile partidului. Iar cu prezidențialele… Ei bine, știți ce-a făcut și cu astea, pentru că, evident, nu este Klaus Iohannis.

În noaptea în care Dragnea

îl introducea pe Ponta pe poarta Cotrocenilor, pentru a semna pactul de coabitare cu Traian Băsescu, el era acolo. A fost și în biroul în care s-a semnat totul, ba chiar a ciocnit în mod repetat cu gazda. Care gazdă, totuși, rezista mai bine. A doua sau a treia zi, când documentul semnat pe sub pahare a devenit public, s-a făcut că habar n-are despre ce este vorba. Oricum nu prea conta, pentru că urma Marea Suspendare II. Cu această ocazie și-a dovedit din nou calitățile de orator, înflăcărând mulțimile și promițând că, dacă Băsescu nu e demis, el se retrage din viața publică.

Om de cuvânt, nu s-a retras. Mai era de câștigat președinția. Doar că e prea plicticos să o faci alături de o majoritate covârșitoare, așa cum a rezultat din alegeri. Nu mai bine rupi tot, dărâmi la pământ toată construcția și te retragi, după aia, cu zâmbetul de primadonă superioară, deranjată că a fost nevoită să-și frece augustele coate de cele ale tuturor târlanilor care nu pot înțelege un om atât de deosebit?

N-avem ce să-i reproșăm,

concret, cu date, cifre și acte. Nu există dovezi că ar fi furat, că ar fi pus boticul rafinat la comisioane, că ar fi fost vreun rechin financiar. Nu este decât un om în care alte milioane și-au pus, ani de zile, speranța. Ce-i apăsa cârca sau umerii, ce stea sau stele s-au săturat de isprăvile-i nebune nu vom ști niciodată. Ce fiare ciudate îl umplu de sânge, ce păsări negre plâng în lună sau ce veștede frunze îl bat mereu, iarăși nu vom afla noi, ci poate nepoții noștri, atunci când desecretiza-se-vor arhivele. Dar știm că acum stă liniștit pe banii doamnei Adina, departe de casă și, mai ales, departe de DNA.

Ai câștigat, Crin Antonescu. Poți să-ți spui liniștit că oi fi tu un ratat, că i-ai ratat și României niște ani din viață, dar măcar ești un ratat liber. Cu cât mai tăcut și mai discret, cu atât mai liber.

Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    Unui popor adormit, ce-i trebuie ? Unul care sa-i cadenteze sforaitul ! Vai mama, ce “bun” ar fi fost !

  2. #2

    Parca Marea Suspendare II s-a intamplat inainte de semnarea odiosului pact de coabitare….zic si eu, nu dau cu parul ! Altceva pare deosebit de important de semnalat si anume ca dracul pe pamant, pe numele lui Liviu Dragnea, i-a facut jocurile lui Basescu oridecateori i s-a cerut si a avut ocazia s-o faca! Idiotilor de prin preajma lui, care nu s-au prins, sa le fie de bine !

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite