Ideile fixe dăunează grav societății

Avem idei puține, dar confuze și fixe. Oameni suntem.

Mă uit la fii-mea, câteodată. Urăște conopida. Se strâmbă la ea. Îi scoate limba. Deși n-a gustat-o vreodată. Nu-i e frică de câini, de șerpi, de Apocalipsă sau de întuneric, dar când vede un păianjen minuscul îi sare inima din piept mai ceva ca subsemnatei când am născut și mi-a pus doctorul copilul în brațe. Eram atât de convinsă că bebelușa mea ar fi fost o Angelina Jolie în miniatură, că nu mică mi-a fost mirarea să constat că mie îmi seamănă. Ce spaimă am tras! Rămâne de aflat ce se aștepta să vadă Eva, că și ea, mititica, a urlat când a dat ochii cu mine prima dată. Ca să nu mai spun că fata mea a decis, înainte să pună piciorul în grădiniță, că ea nu are ce să caute acolo. Niciodată. Niciodată. Niciodată.

Observându-mi fiica, parcă încep să îi înțeleg pe adulți. Unora le e frică de Dumnezeu, altora le e frică de atei, vecinilor mei de homosexuali, multora de refugiați și tuturor de Cristiana Anghel. Bine, aici vă dau dreptate.

Ne strâmbăm și scoatem limba la hipsteri, dacă suntem pensionari, sau ne urâm tinerii din principiu, și ne schimonosim la bătrâni dacă suntem adolescenți. Eu, de pildă, am decis, înainte să pun piciorul într-un avion, că n-am cum să citesc relaxată vreo revistă în el, darămite să mai și dorm, uh, ce vulgaritate. Eu trebuie să mor de frică, asta trebuie să fac.

Apropo de avion. Când era să leșin, de câtă muncă de autoconvingere prestasem că o să se prăbușească aeroplanul ăla cu mine doar pentru că mă aflam eu în el, stewardesa m-a sfătuit să beau un pahar de vin roșu. Sau două. M-am îmbătat și am adormit cu capul pe măsuța din fața mea, instantaneu. Recomand, deci.

Apropo de alcool. Când s-a dat legea că nu se mai poate fuma în discotecile din Italia, proprietarii au declarat alarmați că s-a triplat consumul de băutură. Și că toaletele erau pline, la propriu, de urme de cocaină. Adolescenții înlocuiseră un viciu cu un altul.

Sănătate. Statul veghează și are cele mai bune intenții.