În Alba Iulia, chiar și o hală, dacă primește numele de Muzeu, poate costa 14 milioane de lei

Cîndva, în mijlocul Cetății Alba Carolina stătea frumos un parc, Custoza pe numele său. De prin 2007 însă, de cînd a început super-renovarea Cetății, parcul a început să se schimbe. Întîi au fost tăiați copacii, iar locul a fost amenajat ca un fel de piață, redenumită Piața Cetății. Apoi au apărut pavajele, monumentele închinate zeului Kitsch – Piramida Pitică, statui ciudate, clopote simbol inscripționate anapoda și, ultima realizare, o hală sub formă de carte care, privită din elicopter, seamănă izbitor de tare cu o piață agroalimentară sau, hai, cu stația de metrou de la Izvor. Numai că, ce să vezi, hala cu pricina e un fel de chestie culturală, Muzeul Principia, și a costat ceva mai bine de 14 milioane de lei. Da, ați citit corect, peste 14 milioane de lei pentru o structură metalică cu o suprafață de sub 1.000 mp, de forma a două arcuri de cerc care, unite, acoperă o suprafață de 25 pe 30 de metri.

Tărășenia a pornit așa:

inițial, oamenii din Primăria Alba Iulia au dat niște milioane bune pentru “Reabilitarea centrului istoric – fortificația de tip Vauban – Alba Iulia – căi de acces, iluminat și mobilier urban – zona interioară”. După ce au rezolvat partea cu căile de acces, iluminatul și alte cele, au dat peste niște vestigii. Iar vestigiile trebuiau puse în valoare. S-au găsit rapid 20.468.944 de lei și a fost scos la mezat un super-contract, atribuit în primăvara anului 2013 asocierii formate din SC Corint SRL, SC Grup Corint SA, SC General Game SRL și SC Lăncrăjan Feranchini GH Corneliu LE SRL. Din astea 20 de milioane, 14 milioane au fost alocate punerii în valoare a amplasamentului Sit Roman Principia, restul de șase milioane fiind alocate altor două vestigii scoase la iveală în centrul Cetății. Desigur, și prețul celorlalte este unul super-umflat, dar să ne concentrăm pe piesa de rezistență, situl Principia, chestie care, atunci cînd va crește mare, va deveni un fel de muzeu. Banii, proveniți din fonduri UE, au acoperit cercetarea în șantier, proiectarea construcției și lucrările de execuție care, așa cum zice Primăria Alba Iulia, au însemnat: realizarea unei structuri din metal și sticlă, sub forma unei cărți, reîntregire/restaurare ziduri existente, amenajare suprafață hypocaust, amenajare zonă tezaur, realizare pasarelă de acces, amenajare gradene și lapidarium, împrejmuire, stație de încălzire și climatizare plus repoziționarea și reconstituirea portalului ca punct de acces (un fel de poartă romană pe stil grecesc).

Acum, să vă zicem cîteva date tehnice și despre preț,

că am întrebat și noi în stînga și în dreapta. Structura de metal, în condițiile în care anumite ansamble ale scheletului metalic sînt importate – și cu un preț baban al execuției, de aproximativ 250 de euroi metrul pătrat –, nu are cum să coste peste 200.000 de euro, la care mai putem pune sticla și mici retușuri. Adică, una peste alta, structura nu are cum să treacă, în mod normal, de 300.000 de euro, cu tot cu încălzire și instalații electrice. Iar reconstruirea zidurilor, chiar și în condițiile acoperirii lor cu un mortar special, care costă 6.000 de euro tona (iar acolo au fost folosite 1,5 tone) și dă zidurilor un aspect de turtă dulce, plus gradenele, pasarela și ce mai e pe acolo, n-are cum să sară de altă sută de mii. La care mai punem și proiectantul, după care ne rămîn cel puțin vreo 2,5-3 milioane de euroi în plus, despre care nu se știe exact unde s-au dus. Dar să vă mai zicem o chestie. Licitația, că a fost o licitație, nu prea putea fi cîștigată de altcineva decît Grup Corint. De ce? Păi, contractul presupunea și lucrări de construcție și de restaurare. Or, constructorii de hale ar fi visat la contract, la fel cum ar fi visat și restauratorii autorizați, dar nici unii, nici alții nu îndeplineau condițiile pentru toată tărășenia. În plus, nimeni în afara lui Danil Sabău, patronul Grup Corint SA și cel care controlează Corint SRL, nu avea o relație atît de bună cu municipalitatea. Cum nici un alt proiectant în afara lui Lăncrăjan Franchini (sau Freanchini, cum ne-a zis Primăria) nu a avut acces la ce s-a proiectat în Cetate. Ca detaliu, vă zicem doar că în Alba Iulia s-a implementat o chestie super, zona “auto-pietonală”. Adică zone din Cetate unde, pe același spațiu, circulă și mașini, și oameni, care cum apucă sau își dau prioritate.

Cel mai important lucru însă,

în toată afacerea asta, e relația de prietenie dintre Danil Sabău, patronul Grup Corint, și Mircea Hava, vicepreședinte PDL și primar la Alba Iulia. De cînd a început renovarea Cetății, de prin 2007 și pînă în prezent, toate, dar absolut toate contractele de renovare, restaurare și păpat bani din Cetate au fost trecute în dreptul lui Danil, biznișmenar și președinte al Asociației Naționale a Restauratorilor. În total, aproape 100 de milioane au fost cîștigate, licitație cu cîntec după licitație cu cîntec, ca pe bandă rulantă, de afaceristul atît de drag municipalității. Bașca, Danil Sabău nu doar că a luat aproape suta de milioane de euro pentru renovat, construit, turnat statui și închinat monumente zeului Kitsch în Cetatea Alba Iulia, dar s-a făcut și moșier pe o bună bucată din ea. Prin bunăvoința Primăriei, Grup Corint SA a primit în concesiune, prin asociere în participațiune cu Primăria, aproape zece hectare de teren pentru 800 de euroi lunar, plus Hotelul Medieval din Cetate, pentru alți 200 de euroi lunar. Normal, pentru că asocierea în participațiune ar fi adus 10% din profit Primăriei, contractele au fost mutate de pe Grup Corint SA pe Corint SRL, că doar nu se cădea să dea înapoi Primăriei din banii primiți de la Primărie.

Cel mai important este însă că, acum, prin bunăvoința lui Mircea Hava și priceperea lui Danil Sabău, Alba Iulia e primul oraș cu stație de metrou, deși în oraș nu sînt nici măcar tramvaie.