Unele filme horror se termină cu ceva care anunţă un sequel: fiara a fost ucisă, dar, la sfîrşit, apare oul ei, din care tocmai ies tentacule / monstrul a ars, dar, la „The End“, se vede cenuşa mişcînd etc.
Epopeea şanţului de pe strada mea a ajuns la un final aşteptat (de toţi vecinii): cîteva nopţi au venit echipe care au tras asfalt deasupra, stricînd (şi împuţind cu gaze de eşapament) somnul celor care dorm cu geamurile deschise. Totuşi, ca în alte filme horror, ceva anunţă partea a doua: zece metri neatinşi, nesăpaţi, care parcă strigă. Mă tem: de obicei, urmările filmelor de groază sînt mai groaznice, cu şi mai multe victime!
