În filme, trebuie să se vorbesc

Dragă jurnalule,

Era să mor de inimă când am aflat că aeroportul Băneasa rischează să cadă la cutremur. Mam îmgrijorat tare, pentru că eu zbor foarte des cu avionul, dar după aia miam dat seama că eu zbor numai pe Otopeni şi mam dezgrijorat imediat. Dacă o să cadă Băneasa, nu o să mor eu, ci oameni mai săraci şi mai necunoscuţi. Este bine să mor oameni mai săraci şi să rămân în viaţă oameni mai bogaţi, pentru că oameni mai bogaţi sunt mai educaţi şi mai civilizaţi şi contribuie la a avea un popor mai educat şi mai civilizat, despre care străinii să vorbesc mai frumos şi mai respectos.

Nu mi-a venit să cred că a câştigat premiul Oscar un film alb-negru şi mut. Nu este normal să faci filme necolorate în anul 2012 şi nu suport filmele în care oameni nu vorbesc, pentru că nu le înţeleg. Câteodată nu prea le înţeleg nici când vorbesc, deci când nu vorbesc e şi mai rău, că nu le înţeleg şi mai mult. Dacă nu au avut bani de culori şi sunet, mai bine nu-l făceau, pentru că părerea mea e că decât să faci un film urât şi handicapat, mai bine nu mai îl faci deloc. Dar poate sunt eu prea perfecţionistă…

Ma mai deranjat faptul că s-a spus de­spre Angelina Jolie că era prea slabă. Mie m-ia plăcut foarte mult şi aş vrea să fiu şi eu aşa slabă, ca ea, doar că nu pot, din cauză că eu sunt un pic mai grasă. Tata a spus despre ea ceva de genul „două beţe-îmfipte-n cur, aparat de mers pe drum“, dar eu nu la-m băgat în seamă, că după aia începea să-mi spună şi mie că nu-nţelege de ce îi place lui Syda să umble c-o plasă de oase şi mă ofticam şi plângeam, şi na-m vrut să plâng.

Apropo de plâns: nam mai avut rufe curate şi am fost nevoită să mă înbrac două zile la fel. Nu există nimic mai rău jurnalule, decât să te înbraci două zile la fel. Este mai rău decât îmzăpezirile, decât gripa porcină, decât SIDA (nu iubi al meu, SIDA – boala), decât ciuma, decât cutremurul, decât inundaţiile, decât uraganul şi decât sfârşitul lumi. Mai bine vine sfârşitul lumi şi murim toţi decât să mi se mai întânple o dată să mă înbrac două zile la fel.

Te iubesc jurnalule numai pe tine şi pe bărbatul vieţii mele, da’ mai mult pe tine, pentru că pe el îl ador.