Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Închiderea televiziunii poporului: o, teveste minunată!

Zoom Închiderea televiziunii poporului: o, teveste minunată!

La marginea marginii Bucureștiului, pitit între saloane de nunți pentru oameni la a doua căsnicie și magazine de gresie și faianță, se găsește sediul OTV-ului, televiziunea poporului. În fața televiziunii poporului sînt parcate cîteva Mercedes-uri ale poporului. Deschid ușa poporului și intru pe holul poporului, unde găsesc împrăștiate niște plăci de rigips și gletiere rătăcite. Ale poporului. După hol mă întîlnesc cu băiatul de la firma de securitate a poporului care se uită la televizorul poporului, dat firește, în lipsa OTV-ului, pe RTV. Pe holurile televiziunii poporului nu-i nimeni în afară de omul de la pază și de un nene electrician care mai ațipește din cînd în cînd pe fotoliu. Deși nu mi se permite accesul în platouri sau în regie, văd prin geamuri angajați plictisiți care-și beau cafeaua la de la aparat și stau tolăniți pe scaune, cu picioarele întinse pe masă. În lipsa unei activități, angajații OTV freacă menta mai ceva ca funcționarii publici din oficiul pentru x, unde x poate fi orice activitate a statului. Menta poporului, bineînțeles.

După 25 de minute de liniște stînjenitoare, întreruptă de discuții mărunte cu singurele două suflete de pe hol, apare domnul Florin Condurățeanu, avînd astăzi ochelarii cu o nuanță de azuriu-cenușiu. Se pregătește pentru o deplasare de maximă importanță la Slatina, dar are timp să vorbească cu mine. Domnul Condurățeanu mă invită cu amabilitate într-o cameră de protocol care arată ca o sufragerie ultramodernă din 1996. La două minute după începerea discuției, dinspre telefonul gazdei răsună măreț „Treceți, batalioane române, Carpații!”. Acesta răspunde și-și expediează repede interlocutorul, motivînd că e cu un jurnalist foarte important. Deși mă simt flatat, încep să cred că la OTV pînă și coborîtul scărilor e o activitate de maximă importanță.

Legat de dispariția prematură din grila de programe a televiziunii poporului, domnul Condurățeanu susține în continuare teoria abuzului politic. „Poți să faci altă pedeapsă, dar să ridici licența? Fără doar și poate e un sîmbure politic în toată treaba asta.” (…) Puteau să vîndă niște echipament din regie în cuantumul amenzii.”

Lăsînd la o parte cauzele, trecem la soluții. Sînt asigurat că se fac toate demersurile necesare pentru redifuzarea OTV. M-am liniștit! La Curtea de Apel se atacă pe două fronturi. O dată se dorește anularea definitivă a amenzilor (pe termen lung), iar pe termen scurt, pînă la pronunțarea primei decizii, suspendarea întreruperii difuzării, lucru care, după cum am văzut joi la știri, n-a avut sorți de izbîndă. Ce nu știe lumea despre tăierea emisiei este că „la OTV vin zilnic zeci, poate sute de mesaje și telefoane din partea oamenilor” care-și cer înapoi doza zilnică de Dan Diaconescu. Sînt cetățeni care deja doresc să se alieze și să picheteze în fața Curții de Apel, dar, temperați cum îi știm, Condurățeanu și Diaconescu fac apel la pace și doresc să rezolve problema civilizat, pe cale juridică. „Dom’le, OTV-ul ăsta ne e mai rudă decît rudele noastre. Că rudele le vedem mai rar, dar OTV-ul e acolo în fiecare seară”, îi spun telespectatorii lui Condurățeanu.

Am încercat să aflu dacă există vreo urmă de remușcare, vreo muscă pe căciulă pentru derapajele care au dus la suspendare, pentru tonele de publicitate politică din campanie și nu numai, dar, în schimb, aud o altă poveste. Fiind un om lipsit de meschinăria și de șiretenia lui Dan Diaconescu, Condurățeanu îmi prezintă OTV-ul drept o televiziune a optimiștilor. Una care oferă compasiune unei clase sociale care altfel n-are parte de ea. Toți oameniii ăia simpli de la țară care trăiesc de pe o zi pe alta, toți muncitorii și micii borfași din străinătate, oamenii din România care nouă nu ne plac. Pe ăia îi ține Dan Diaconescu într-o îmbrățișare caldă. „Să cultivăm românismul, să cultivăm cît de cît încrederea care să ridice România din genunchi. Poporul ăsta, sigur, are și defecte, dar nu se poate de dimineața pînă seara să capete plumb în picioare și în aripi. Tot timpul vedem la știri că sîntem ultimii în clasamentul ăla, sîntem ultimii în clasamentul ăla”, îmi spune Condurățeanu despre misiunea OTV-ului.

Insistînd pe frecventele momente de circ mediatic, exagerări și manipulări, aflu că pentru fiecare există o explicație. Sigur, toată țara a văzut cînd Diaconescu a fost băgat de Tolea în tomberon, pentru că doar asta prezintă celelalte televiziuni: circ! Dar cine a văzut cînd OTV-ul a fost singura televiziune care a sărbătorit 163 de ani de la nașterea lui Eminescu, cînd, ținîndu-se de mînă, cu lacrimi în ochi și drapelul în brațe, se recita din poetul național în platoul OTV? Bun, dar despre licitația Oltchim? Pentru faptul că a perturbat un întreg proces de privatizare ce scuză mai e? Bineînțeles, Dan Diaconescu a oprit PSS-ul să facă un mare rău acestei țări. Se aude din nou „Treceți, batalioane române, Carpații!”.

E momentul pentru plecarea la Slatina. La ieșire, aproape de ușă, domnul Condurățeanu se oprește o clipă, se uită în ochii mei, îmi pune părintește mîna pe obraz și-mi spune cu o licărire în privire: „Sînteți un bărbat frumos!”. Vai, vă mulțumesc că ați observat, domnule Condurățeanu! Dacă știam că mă veți flata așa, puteam măcar să mă bărbieresc. După așa un compliment superb, parcă îmi și pare rău că merge la Slatina, să-l lapideze oltenii ăia fără de păcat.

Publicat în Cațavencii, nr. 5(83), 2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint