Pe 16 martie, așadar, președintele României, Excelența Sa Klaus Iohannis, a emis decretul pentru instituriea stării de urgență. Un decret așteptat, necesar, care avea rolul de a reglementa situația și de a oferi autorităților instrumentele necesare pentru a putea împiedica răspândirea epidemiei de SARS-CoV-2. Cum numai un astfel de decret oferea cadrul legal pentru a se putea limita anumite drepturi fundamentale ale omului, era nevoie de instituirea stării de urgență pentru ca autoritățile să poată reacționa operativ, fără tărăgănări și fără a se lovi de diverse piedici birocratice. Starea de urgență a permis și achiziționarea de materiale strict necesare fără parcurgerea greoaielor etape birocratice, luarea de măsuri de carantinare a unor zone, intervenția în spitalele unde managementul nu făcea față și așa mai departe.
În ultimele luni,
s-a discutat aprins pe marginea deciziei ca spitalele să nu mai primească pacienți în perioada stării de urgență și să amâne tratarea bolnavilor cronici. A existat un ordin al comandantului acțiunii, respectiv Raed Arafat, care, însă, nu interzicea internarea și tratarea altor pacienți decât cei bolnavi de COVID-19. Există, însă, o prevedere, ultima, din anexa a II-a a decretului semnat de către președintele României. Anexa a II-a a decretului privind instituirea stării de urgență conține „MĂSURILE DE PRIMĂ URGENȚĂ CU APLICABILITATE GRADUALĂ“. Conform decretului semnat de către președinte și contrasemnat de către premirul Orban, la articolul 4, alineatul 3 se spune: „(3) Măsurile de primă urgență cu aplicabilitate graduală, prevăzute la pct. 8 din anexa nr.2 se dispun de către Ministerul Afacerilor Interne, prin ordin al secretarului de stat, șef al Departamentului pentru Situații de Urgență sau înlocuitorul legal al acestuia“.
Este important să reținem acest lucru. Practic, prin decretul președintelui, Raed Arafat era obligat să dea un ordin prin care activitatea spitalelor se limita doar la urgențe și tratarea epidemiei:
„8. Limitarea activității spitalelor publice la internarea și rezolvarea cazurilor urgente:
- urgențe de ordin I – pacienți internați prin Unități de primiri urgențe/Compartimente de primiri urgențe care își pot pierde viața în 24 de ore;
- urgențe de ordin II – pacienți care trebuie tratați în cadrul aceleiași internări (odată diagnosticați nu pot fi externați);
- pacienții infectați cu virusul SARS-CoV-2, respectiv diagnosticați cu COVID-19.“
Deci da, Arafat a dat ordinul prin care se interzicea internarea altor pacienți decât cei cu afecțiuni care reprezintă urgențe. Tot Arafat a retras pe 26 martie ordinul dat pe 23, dar pe 7 aprilie a revenit și ordonat din nou: „Pe toată durata stării de urgență, sunt suspendate internările pentru intervenții chirurgicale, alte tratamente și investigații medicale care nu reprezintă urgență și care pot fi reprogramate din toate unitățile sanitare cu paturi publice și private, precum și consultații și tratamente care pot fi programate sau sunt programabile în toate structuriile ambulatorii, atât publice cât și private.“
Așadar, pe 16 martie
se decretează, de către președintele Iohannis, starea de urgență, pentru 30 de zile. În acel moment existau în România 159 de cazuri active de infectare cu SARS-CoV-2.
Cel mai mare număr de cazuri active în perioada stării de urgență a fost atins pe 29 aprilie: 7.716.
Cel mai mare număr de noi cazuri în perioada stării de urgență a fost înregistrat pe 11 aprilie: 523 de cazuri.
Și, totuși, pe 21 aprilie, la doar 7 zile de la decretul de prelungire a stării de urgență, Klaus Iohannis felicita poporul pentru că a fost ascultător și, deși eram departe de soluționarea crizei, președintele ne anunța că mai avem 23 de zile până la începutul relaxării:
„Acum este timpul să ne gândim la ceea ce se numește un plan de relaxare atunci când condițiile vor fi îndeplinite. Este acum în vigoare un decret pentru starea de urgență care se termină pe data de 15 mai. Deci, după data de 15 mai, dacă numărul de persoane infectate scade, dacă numărul de decese în urma bolii scade, dacă noi respectăm cu toții măsurile impuse de autorități și lucrurile merg înspre bine, este clar că putem să intrăm atunci într-o fază de relaxare“. Klaus Iohannis, 21 aprilie 2020, declarație de presă la Palatul Cotorceni.
A doua zi, pe 22 aprilie, Klaus Iohannis și-a început declarația de presă cu un număr de stand-up comedy: „Bună ziua! Dragi români, așa vom arăta după 15 mai în spațiile publice închise și atunci când folosim transportul public în comun. Ca să ne auzim mai bine, voi da jos masca“.
Eram în plină stare de urgență, dar purtarea măștilor de protecție nu era obligatorie în spațiile închise. În unele orașe din țară autoritățile locale luaseră măsura de a face purtatul măștilor în magazine și alte spații interioare obligatoriu, dar autoritățile centrale nu prevăzuseră așa ceva. Pentru că nu existau măști, prețul acestora ajungând la sume fabuloase. Prin apariția sa cu mască și apoi prin scoaterea măștii, președintele ne anunța cea mai importantă măsură care venea să însoțească relaxarea de la 15 mai: purtarea măștii în interior.
„[…] am decis astăzi că, după data de 15 mai, toată lumea va fi obligată să poarte măști de protecție în spațiile publice închise și atunci când folosim transportul public în comun. Această măsură nu este limitată în timp și vom putea să renunțăm la purtarea măștii poate la anul, atunci când această pandemie va fi sub control și nu mai există riscul infectării.
O a doua măsură pe care am decis-o este una care cu siguranță va bucura pe foarte mulți români. După data de 15 mai, deci după ce se epuizează actuala stare de urgență, vom renunța la restrângerile care privesc persoane. Deci, nu vom prelungi restricțiile de deplasări individuale. Sau, invers spus, vom putea să ne deplasăm în spații publice fără să trebuiască să declarăm în prealabil unde mergem și de ce mergem. Este vorba despre libertatea de mișcare individuală.
Evident, pentru protecția generală a populației și pentru protecția individuală, multe restrângeri vor rămâne în continuare în vigoare. În acest fel, vor rămâne cu siguranță o vreme – vorbesc după 15 mai – în vigoare interdicțiile pentru adunări publice, pentru manifestări de tot felul. […]
Deci, va trebui să găsim o modalitate de trăi cu acest virus, cu această epidemie. Asta înseamnă, în traducere liberă că, pe măsură ce interdicțiile impuse de autorități vor fi luate înapoi, răspunderea fiecăruia dintre noi va deveni mai mare“. Klaus Iohannis, președintele României, declarație de presă, 22 aprilie 2020, Palatul Cotroceni.
Era doar 22 aprilie, nu se terminase stare de urgență, dar Klaus Iohannis începea deja să pună responsabilitatea gestionării crizei în cârca cetățenilor, pentru a mai elibera guvernul, care avea nevoie de cât mai multe procente la alegerile din toamnă.
