Incredibila poveste a unui spion amator

În toamna lui 1985, din stația Veszprém, urcă în trenul de Budapesta, lăsînd pe peron întreaga familie care l-a condus la gară, un tînăr foarte visător. E Geri, proaspătul student al Facultății de Studii Economice, învățăcelul ce abia și-a deschis aripile în drumul său în viață departe de cuibul părinților. Visurile de independență îi sînt brusc întrerupte de un individ fioros, care, după ce-i arată steluțele de locotenent-colonel de sub sacou, are pentru el o ofertă de nerefuzat: acceptă misiunea secretă de turnător al viitorului coleg de cameră din cămin sau fratele său mai mic, afectat de o gravă boală respiratorie, nu-și va mai primi tratamentul.

Șantajul funcționează ca la carte, capitolul „Constrîngerea prin intimidare“, și, odată ajuns la cămin, băiatul începe să execute, docil, tot ce i se cere. Se infiltrează în anturajul țintei, Száva, liderul mișcării anticomuniste din facultate, și obține informații detaliate, direct de la sursă. Chiar dacă mai comite și greșeli (împrumută reportofonul din dotare unui amic, își scrie rapoartele la mașina de scris din sala de lectură), Geri devine rapid un adevărat Agent 007 comunist, calificat la locul de muncă. Spionul amator reușește chiar să-i cîștige încrederea lui Száva, numai că, de la un moment dat încolo, grupul din jurul său se cam prinde că există un informator printre ei și misiunea lui Geri se complică. Plus că nici lui nu-i mai convine situația de trădător al noului său prieten și posibil mentor, disidentul care se opune fățiș sistemului, împrăștie manifeste, organizează adunări cu alți studenți opozanți din toată țara…, în fine, mai are puțin și dărîmă și regimul, fără ca cineva să aibă ceva împotrivă.

Habar n-am ce i-a povestit domnul Szentgyörgyi sr. despre comunism juniorului Bálint, creatorul serialului The Informant, dar imaginea pe care o propune despre acea perioadă este foarte simplistă, ca să nu zic de-a dreptul naivă. Nu-i suficient să filmezi, în locuri neschimbate timp de treizeci și ceva de ani, Trabant-uri, obiecte din epocă și haine la modă în anii ’80 ca să creezi senzația că te-ai întors în timp atunci. O fi funcționînd pentru vestici, care și-au luat informațiile despre comunism din blockbuster-ele americane despre Războiul Rece, nu pentru noi, ăștia care-am și trăit după Cortina de Fier ruginit.

În primul rînd, ipoteza șantajului pe care se construiește tot scenariul nu prea se susține. Un student forțat să colaboreze cu Organele, fără să semneze vreun angajament, doar amenințat de un ofițer oarecare în civil cu sistarea tratamentului oficial al fratelui bolnav, cînd, în cel mai rău caz, putea să obțină de pe piața neagră medicamentele necesare? Sună mai mult a justificare post-comunistă de turnător care-și găsește scuze pentru infamiile făcute apropiaților decît a subiect credibil de film. În al doilea și ultimul rînd, în comunismul idilic al lui Szentgyörgyi jr., oamenii au libertatea să spună orice, oricui, oriunde, securiștii se ocupă, pașnic, doar cu ședințele de la birou, totul este roz și parfumat, nu mai e mult pînă cînd cu toții vor fi convinși că, da, Coca-Cola e mult mai bună decît Brifcor-ul unguresc. Poate așa o fi fost socialismul maghiar, mai blînd, mai bleg, mai permisiv – nu știm, n-am trăit acolo. Ce știm e ce s-a întîmplat aici, în România vremurilor alea sinistre, în care nefericitul surprins numai cu intenția de a se revolta public, fiindcă stă de două ore la coadă și n-a mai prins tacîmuri, ar fi dispărut fără urmă, lăsînd în locul lui doar zvonurile c-a fugit la capitaliști. În timp ce el, bietul, nu fugise absolut deloc, fusese adus, chiar foarte la pas, în beciurile Securității din Capitală.

A besúgó / The Informant, 2022-, ficțiune istorică frumos colorată pentru vestici creduli și estici amnezici, creat de Szentgyörgyi Bálint, opt episoade de 42-46 de minute, difuzat de HBO Max.