Cinci ani înainte de evenimentele din Star Wars – Rogue One. Un hoț de piese de schimb pentru nave spațiale care trăiește de azi pe mîine fugărit de agenții de securitate ai Imperiului Galactic este recrutat de un reprezentant al Alianței Rebelilor, ca să facă echipă cu partizanii care plănuiesc lovitura de proporții destabilizatoare a unei zone importante a Imperiului. Cam asta ar fi introducerea sumară în Andor și, dacă cele patru episoade difuzate pînă acum pot fi rezumate în două fraze, nu sună prea bine pentru serial.
După ce i-a luat la rînd pe Luke, Han Solo sau Obi-Wan, Disney a trecut de ceva timp la personajele secundare care au apărut în trilogiile Star Wars doar plimbînd o tavă prin cadru. De ce a primit Cassian Andor un serial numai al lui poate fi un mister, dar nu o problemă în sine – pînă la urmă, istoria nu-i făcută doar de conducătorii de oști rămași cu numele pe o hîrtie, ci și de combatanții anonimi care luptă undeva în afara privirii cronicarului, fiecare cu povestea vieții lui, posibil, la fel de ofertantă ca și cea a comandanților lor. Din punctul ăsta de vedere, al individului care trece prin vremuri cu grijile și aspirațiile sale, prim-planul cu penele pălăriei lui Robin Hood, de exemplu, nu-i neapărat mai relevant decît zoom-ul pe toporul haiducului care-și descăpățînează adversarul visînd la stiva de lemne de acasă.
Un asemenea demers ar fi perfect justificat, însă, dacă s-ar explora universul creat de Lucas dintr-o altă perspectivă, inteligent, cu elemente noi și interesante care să adauge substanță lumii starwarsiene. Chiar dacă Andor încearcă, în premieră, prin detalierea relațiilor dintre membri, o privire de insider în ierarhia militară a aparatului represiv al Imperiului, în organizația disidenților sistemului infiltrați în diverse puncte-cheie sau în anturajul unei celule din Rezistența rebelilor, e mult prea puțin față de așteptările create de un titlu atît de mare ca Star Wars. Nu contează doar ce, dar și cum și pe cine arăți: eroul titular, un contrabandist mărunt capabil de crimă fără remușcare, transformat brusc, aproape fără voia lui, în revoluționar, are drept asistent de casă un soi de R2D2 bîlbîit, prezent doar ca o vagă conexiune nostalgică cu robotul original, și se mișcă brownian printre alte personaje obscure cu accent britanic, într-un decor industrial decadent plin de ateliere de dezmembrări ca service–urile de cartier care repară motoare Diesel, nu propulsoare de navete spațiale cu viteze supeluminice, sau în peisajul bucolic al unei planete care arată fix ca zona masivului Făgăraș. (Apropo, de ce planetele galaxiei sînt asemănătoare, au absolut toate atmosferă respirabilă liber, fără costum spațial, cînd cele cîteva ale sistemului nostru solar sînt atît de diferite? De ce toți extratereștrii trebuie să fie humanoizi – bipezi, cu două mîini, cap, ochi, gură și doar mici variații de aspect? Pentru c-ar fi mult mai scump ca să arate altfel, de-aia. Nu e numai problema lui Andor, ci și a altor SF-uri de duzină la care eventuala imaginație este limitată de bugetul pentru efecte speciale.)
George Lucas a setat niște standarde mult prea înalte pentru toți cei care s-au apucat să brodeze pe tema Star Wars după el. Așa s-a ajuns de la imaginea complet revoluționară a apusului celor doi sori de acum 45 de ani la cea din 2022 a rebelilor de pe planeta Aldhani înarmați cu AK-47, printre berbeci cu patru coarne. Atît s-a putut.
Andor, 2022-, prequel-ul serializat alspin-off-ului starwarsian Rogue One, creat de Tony Gilroy, 12 episoade de 38-50 de minute, difuzat de Disney+.
7 vizualizări
