Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Înfrângerile ca niște victorii ale democrației românești

Zoom Înfrângerile ca niște victorii ale democrației românești

Din 1990 și până astăzi, PNL nu a obținut niciodată un scor mai bun la alegeri, candidând singur, ca astăzi. În 2008, anteriorul an de recorduri solitare ale partidului, PNL a avut mai puțin cu patru deputați și mai puțin cu doi senatori decât azi. Alina Gorghiu ar trebui să fie privită, așadar, drept eroina partidului, cea care i-a adus cel mai bun rezultat din istorie. Dacă ar fi adevărat. numai că nu e. În realitate, PNL a stat și mai bine, nu neapărat ca număr de parlamentari, cât mai degrabă ca influență și ca număr de miniștri. Numai că nici odată n-a obținut acele rezultate pe propriile picioare. A fost nevoie de alianța cu PNȚ-CD și multe alte partide și organizații în 1996, a fost nevoie de alianța cu PD în 2004, a fost nevoie de alianța cu PSD în 2012 pentru ca PNL să simtă cu adevărat ce înseamnă aia putere. Dacă limba de lemn a comentatorilor de fotbal folosește de obicei clișeul „o înfrângere cât o victorie“ atunci când o echipă „face o figură frumoasă“ în ciuda unui rezultat slab, în cazul rezultatelor PNL de astăzi vorbim despre o înfrângere cât o înfrângere, pe care unii ar vea să o transforme într-o victorie. În definitiv, de ce nu? Căci antecedente există, ba încă sunt prea numeroase pentru istoria recentă atât de fragedă a României.

În 2004, anul înscăunării lui Traian Băsescu,
Alianța D.A. a pierdut alegerile parlamentare, obținând doar 161 de mandate parlamentare. Alianța PSD + PUR a obținut 189 de mandate și ar fi putut forma oricând o majoritate parlamentară, guvernând fie alături de UDMR (care mai sprijinise guvernul PSD și între 2000 și 2004), fie alături de PRM, dacă acest lucru nu ar fi contravenit imaginii europene a României.

PSD, însă, a pierdut orice speranță de a da premierul ca urmare a celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2004. Victoria lui Traian Băsescu i-a permis acestuia să întoarcă și votul dat pentru parlament. Traian Băsescu a reușit să-l convingă pe Dan Voiculescu să-i trădeze pe cei din PSD, mulțumită cărora intrase în parlament. astfel, deși votul majorității fusese altul, românia s-a trezit cu o altă structură a Parlamentului și cu un guvern condus de Călin Popescu Tăriceanu, în timp ce PSD a intrat în opoziție.

A fost prima răsturnare
a rezultatului alegerilor parlamentare, răsturnare realizată prin mijloace legale, căci legea nu interzice traseismul politic și înșelarea votului alegătorilor. Alături de „soluția imorală“ PUR (devenit ulterior PC), de soluția mereu gata să guverneze numită UDMR și de cei 18 reprezentanți ai celorlalte minorități naționale, PNL și PD au reușit să formeze un guvern. Guvern care s-a destrămat în 2007, prin izgonirea de la bucate a PD-ului, dar al cărui premier a rămas în funcție până în 2008, cu sprijinul parlamentar al PSD.

În 2008, PD-L a devenit, pentru prima și ultima dată în istoria sa, un partid aproape mare, obținând singur-singurel 166 de mandate parlamentare. PSD + PC au obținut doar cu trei mandate mai puțin (163) și ar fi putut forma guvernul cu ajutorul celor 93 de mandate ale PNL, al celor 31 de mandate ale UDMR și al celor 18 mandate ale minorităților. Ba chiar ar fi avut în parlament o majoritate confortabilă.

Ca un bun jucător,
Traian Băsescu a reușit și de această dată să tragă majoritatea pe turta lui. Cum-necum (nici nu era prea greu, de altfel), l-a fraierit pe Mircea Geoană și a cooptat PSD-ul la guvernare. Astfel, majoritatea PD-L + PSD a guvernat liniștită timp de nouă luni. Apoi s-au apropiat prezidențialele din 2009, Guvernul s-a rupt, Băsescu a câștigat, Geoană a intrat în galeria selectă a neghiobilor, iar PSD s-a trezit din nou în opoziție. Căci Traian Băsescu a reușit din nou să modifice structura parlamentului, forțând apariția UNPR, coalizarea acestuia cu PD-L și UDMR și impunerea, din nou, a unui guvern pentru care majoritatea nu votase.

De-abia în primăvara lui 2012,
PSD, PC și PNL au reușit să dea guvernul pe care l-ar fi putut da încă din 2008, căci după debarcarea prin moțiune de cenzură a efemerului Guvern Ungureanu, Victor Ponta a ajuns, în sfârșit, prim-ministru, cu mai bine de jumătate de an înainte de alegerile parlamentare. Alegeri pe care USL (PSD, PNL, PC și UNPR) le-a câștigat atât de categoric în iarna lui 2012, încât părea că timp de patru ani nimeni nu va mai putea tulbura proiectele de guvernare ale celei mai de succes coaliții din ultimii douăzeci de ani.

Dar n-a fost să fie, căci votul
alegătorilor din 2012 a fost iar ignorat în 2014, când USL s-a rupt, iar Crin Antonescu și-a împins partidul spre opoziție și, prin ricoșeu, spre câștigarea prezidențialelor, dar cu altcineva la cârmă. Premierul rezultat în urma votului din decembrie 2012 a mai rezistat, totuși, până în octombrie 2015, când un alt președinte a forțat instalarea Guvernului Cioloș, pentru care n-a votat nimeni la anterioarele alegeri și pentru care nici nu avea să voteze suficient de multă lume în 2016.

Pe 11 decembrie 2016
și în zilele ulterioare acestei date, cu ajutorul redistribuirii, PSD și ALDE au obținut suficiente voturi și mandate pentru a fi îndreptățite să creadă că pot da un premier și un guvern. Având, însă, exemplele istorice ale întoarcerii votului popular de către președinte și, mai nou, având un sfătuitor în Traian Băsescu, s-a format o tabără care speră că viitorul guvern va putea fi dat de o coaliție a partidelor care n-au obținut, individual, mai mult de 20% din voturi. PNL, USR, PMP, UDMR și minoritățile n-ar putea avea majoritate parlamentară decât dacă fie ar reuși să convingă ALDE să trădeze înțelegerea cu PSD, fie ar reuși să fure de la aceste două partide suficienți parlamentari pentru a schimba rezultatul votului de pe 11 decembrie. probabil că cel mai târziu joi vom vedea dacă reușim să ne reîntoarcem la tradiția mai veche și mai democratică ce impune ca guvernul să fie asigurat de cei care au obținut mai multe voturi la urne sau vom instaura definitiv ca tradiție ignorarea votului popular și schimbarea semnificației acestuia cu ajutorul trădării, al traseismului și al amenințării cu dosarele aflate în sertarele procurorilor.

1 comentariu

  1. #1

    Sa ne cerem deci scuze PSD ca nu ne-au cala… it cum se cuvine. Călăuzit, la ce v-ați gândit.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite