Blaga fierbe, apoi tremură. Acum e roșu, acum e livid. Nervii lasă loc frisonului, furia urmează fricii, și tot așa. Ce se întîmplă? De cînd EBA s-a dat cu țiganii lui Cioabă și a nesocotit în public sprijinul acordat de PDL la europarlamentare, buldogul e furios și înspăimîntat.
E furios pentru că, fără PDL și efortul lui aproape penal, mezina președintelui n-ar fi adunat acele voturi care au făcut-o cea mai proastă ființă din istoria Parlamentului European. E clar că, după ce EBA a adăugat că va candida indiferent ce zice partidul, buldogul e obligat s-o cam dea afară, dacă nu vrea să fie considerat pekinez. Hotărîrea a fost luată și aici intervine teama. Memoria e fierbinte. În 2010, cînd primarul Solomon al Craiovei, într-o convorbire cu un pedelist, a făcut-o pe EBA toantă, a fost arestat și băgat la pușcărie. Sigur că el și furase cîte ceva, dar motivul și viteza arestării păreau să țină cont de nervii unui tată ranchiunos. Așa că exmatricularea EBEI e o necesitate înfricoșătoare. Din unghiul celor șase-șapte dosare confecționate pe numele Vasile Blaga și ținute la fișet, această concediere se vede cu gratii. Vasile mîrîie și șovăie, transpiră, se ambalează și dă înapoi. Ca s-o poată exclude, trebuie să bea ceva. Măcar atîta lucru să fi învățat de la maestrul și dușmanul său.
Publicat în Cațavencii, nr. 14(92), 2013
